Muzeele nu sunt percepute în general ca plictisitoare, arată un studiu
Muzeele sunt considerate locuri de inspirație și experiență culturală, iar plictiseala nu este primul lucru la care te gândești în acest context. Totuși, o echipă internațională de cercetători condusă de Thomas Götz de la Universitatea din Viena a investigat pentru prima dată în mod sistematic cât de frecvent apare plictiseala în timpul vizitelor la muzeu. Echipa a constatat că, în medie, vizitatorii se plictisesc doar într-o mică măsură, dar această plictiseală are un impact negativ asupra dobândirii de cunoștințe și asupra evaluării muzeului. Rezultatele au fost publicate în revista Scientific Reports.
Deși plictiseala a fost studiată pe scară largă în contexte de învățare precum școlile și universitățile, învățarea din afara acestor medii, de exemplu în timpul vizitelor la muzeu, a fost în mare măsură neglijată. Psihologii de la Universitatea din Viena, în colaborare cu University of Essex, Australian Catholic University și Ludwig Maximilian University of Munich, au realizat trei studii la care au participat în total 1.269 de persoane cu vârste între 18 și 91 de ani, pentru a investiga frecvența plictiselii în muzee, cauzele și consecințele acesteia. Au fost chestionați vizitatori ai Muzeului Sigmund Freud și ai Muzeului de Istorie a Artei din Viena.
Un număr de 1.229 de vizitatori de la ambele muzee au fost rugați, imediat după vizită, să completeze un chestionar despre experiența recentă. Chestionarul a inclus și un test de cunoștințe adaptat fiecărui muzeu, precum și o întrebare prin care vizitatorii evaluau calitatea muzeului. În plus, au fost realizate interviuri calitative cu 72 de vizitatori ai Muzeului Sigmund Freud privind experiența plictiselii și cauzele acesteia, tot imediat după vizită.
Vestea bună pentru muzee: în general, plictiseala a fost relativ redusă, cu un scor mediu de 1,74 pe o scară de la 1 (deloc) la 5 (foarte mult), iar diferența dintre cele două muzee nu a fost semnificativă. Au fost evaluate zece emoții pozitive și negative, precum bucurie, surpriză, frustrare sau furie. Comparația a arătat că plictiseala a fost una dintre cele mai intense emoții negative, dar semnificativ mai slabă decât toate emoțiile pozitive trăite în muzeu. Cu toate acestea, unii vizitatori au raportat niveluri foarte ridicate de plictiseală, până la valoarea maximă.
Studiul se bazează pe teoria control-valoare a emoțiilor, potrivit căreia plictiseala apare în principal atunci când oamenii se simt fie suprasolicitați, fie subsolicitați, sau când percep o activitate ca având o valoare redusă. Acest lucru a fost confirmat în timpul vizitelor la muzeu. Sentimentul de suprasolicitare sau de subsolicitare poate avea cauze legate atât de spațiul fizic, cât și de conținut. Prea mult text sau un volum excesiv de informații, precum și sălile aglomerate și închise au dus la suprasolicitare. Prea puține informații și sălile goale au dus la subsolicitare, iar aceasta din urmă a fost mai pronunțată decât suprasolicitarea. Persoanele care s-au simțit semnificativ suprasolicitate sau subsolicitate au raportat un nivel de plictiseală semnificativ mai mare.
Evaluarea relevanței muzeului a depins de numeroși factori, precum legătura cu activitatea profesională sau interesele actuale. O relevanță percepută ca ridicată a fost asociată cu niveluri mai scăzute de plictiseală. Studiul arată și că plictiseala are un impact negativ asupra vizitei: vizitatorii plictisiți au învățat mai puțin, ceea ce s-a reflectat în rezultate mai slabe la testul de cunoștințe, și au evaluat calitatea muzeului mult mai jos.
Ce înseamnă cantitatea potrivită de informații pentru a evita suprasolicitarea sau subsolicitarea variază de la o persoană la alta, la fel ca relevanța conținutului. „Pentru a reduce plictiseala în muzee, acestea ar putea răspunde mai eficient diversității vizitatorilor. Acest lucru ar putea fi realizat oferind o profunzime a informațiilor și a conținutului adaptată individual, de exemplu prin coduri de bare sau aplicații de realitate augmentată, ori prin tururi cu niveluri diferite de dificultate și conținut, de la un scurt tur de buzunar la o incursiune aprofundată”, explică Götz. „Constatările noastre arată că este important ca muzeele să reducă plictiseala în rândul vizitatorilor. Totuși, acest lucru ar trebui privit întotdeauna în contextul obiectivelor generale ale muzeelor; ele nu ar trebui, desigur, să devină simple locuri de divertisment.”
Prin această primă investigație sistematică a plictiselii în muzee, cercetătorii deschid un nou domeniu de studiu. „Muzeele sunt locuri esențiale pentru învățarea informală în afara școlilor și universităților. Constatările noastre arată că plictiseala joacă aici un rol subestimat până acum și fac parte dintr-un corp tot mai mare de dovezi care demonstrează că plictiseala dăunează învățării și performanței în cele mai variate domenii ale vieții”, spune Götz.
