Un strat oceanic din emisfera sudică își inversează brusc tendințele: sare, densitate și adâncime în creștere
Un vast strat de apă dulce care se întinde pe o mare parte a oceanului din emisfera sudică a inversat brusc tendințele pe termen lung privind salinitatea și densitatea, potrivit unui nou studiu publicat în Nature Climate Change. Cercetarea oferă primele dovezi observaționale directe ale acestei schimbări în proprietățile Apei Intermediate Antarctice (AAIW), o masă de apă esențială pentru stocarea carbonului, alimentarea cu oxigen și circulația globală a oceanelor.
Analiza arată că, între 1995 și 2015, stratul AAIW a fost menținut într-o stare stabilă de topirea estivală a gheții din Antarctica. După 2016, această tendință s-a inversat brusc: aportul redus de apă dulce a făcut ca stratul să devină mai sărat, mai dens și să coboare la adâncimi mai mari. Echipa internațională de cercetători a ajuns la aceste concluzii analizând date din programul global Argo — o rețea de aproximativ 4.000 de flotoare robotizate care eșantionează straturile superioare ale oceanelor — împreună cu seturi de date satelitare și atmosferice.
O inversare fără precedent în două decenii
Conducătorul studiului, conferențiarul Bishakhdatta Gayen, de la University of Melbourne și Indian Institute of Science, alături de doctorandul Kaushik Mishra și de coautorul Alberto Naveira Garabato, profesor la University of Southampton, subliniază că ultima schimbare similară a AAIW a avut loc la sfârșitul ultimei perioade interglaciare, acum aproximativ 130.000 de ani, când gheața din Antarctica era foarte redusă.
„Acea tranziție a durat mii de ani, nu două decenii”, a declarat Gayen. El a explicat că regiunea antarctică funcționează ca un motor de apă dulce pentru oceanele globului, iar topirea gheții marine influențează circulația la mii de kilometri distanță. Până în 2016, topirea sezonieră de vară reprezenta de trei ori debitul anual total al fluviului Amazon, de aproximativ 6.600 de kilometri cubi. După 2016, gheața marină antarctică s-a redus la minime record, blocând brusc acest aport sezonier critic, iar cantitatea de apă de topire a scăzut la aproximativ dublul debitului anual al Amazonului.
Riscuri pentru stocarea carbonului și pentru prognozele climatice
Gayen a explicat că oceanele acționează ca un „tampon climatic”, absorbind și redistribuind cea mai mare parte a căldurii în exces și o parte semnificativă a emisiilor de CO₂ de origine umană, stocându-le pentru decenii sau secole. „Dacă AAIW modificată schimbă modul în care apa de suprafață este transportată în straturi mai adânci, acest lucru ar putea afecta cât de mult carbon reține oceanul, deși amploarea și momentul sunt incerte”, a spus el. Cercetătorul avertizează că aceasta ar putea fi un punct de cotitură pentru Oceanul Atlantic și pentru curentul AAIW, ducând la schimbări mai ample și mai durabile ale climei în emisfera sudică.
Mishra a subliniat că inversarea bruscă relevă o buclă critică de feedback care lipsește din modelele actuale. „Oceanul absoarbe peste 90% din toată căldura eliberată în mediu de activitățile umane, cea mai mare parte fiind stocată în stratul superior. Un strat AAIW slăbit ar putea împinge mai multă căldură în exces spre adâncimi, ceea ce ar însemna că modelele existente subestimează încălzirea oceanelor adânci și, prin urmare, calculează greșit creșterea regională a nivelului mării și temperaturile pe termen lung ale oceanului și ale suprafeței terestre”, a declarat el.
Efecte care se pot răspândi în toate bazinele oceanice
Profesorul Naveira Garabato a declarat că aceste schimbări sunt un semnal de alarmă urgent cu privire la modul în care schimbările climatice afectează aproape fiecare parte a suprafeței Pământului. „Pe măsură ce această masă de apă modificată, mai sărată și mai densă, se deplasează spre nord, ea traversează oceanele Atlantic, Indian și Pacific. Deoarece acest strat face parte din ramura superioară a circulației globale de răsturnare a oceanelor, o schimbare susținută ar putea contribui, de-a lungul anilor sau deceniilor, la Circulația de Răsturnare Meridională Atlantică — sistemul de curenți de adâncime asociat adesea cu stabilitatea climatică din Atlanticul de Nord”, a explicat el.
Potrivit cercetătorului, această schimbare ar putea influența în cele din urmă și circulația atmosferică, vremea și traiectoriile furtunilor din emisfera sudică, iar impactul se poate propaga la scară globală.
