Creaturi reale cu trăsături de film horror: șoareci care urlă la lună, broaște-fantomă și gândaci zombi
De Halloween, casele, grădinile și vitrinele magazinelor se umplu de fantome, vampiri, zombi, vrăjitoare și vârcolaci. Însă în lumea animală există numeroase creaturi reale ale căror comportamente amintesc izbitor de personajele din coșmarurile de film.
Șoarecele-vârcolac care urlă la lună
Șoarecele-de-pădure sudic (Onychomys torridus) urlă la lună pentru a-și apăra teritoriul și pentru a atrage parteneri, asemenea vârcolacilor din filme. Aceste rozătoare nocturne se ridică pe labele din spate, își îndreaptă botul spre cer și scot sunete ascuțite.
Șoarecii-de-pădure sunt carnivori vorace și vânează scorpioni, gândaci, lăcuste și chiar alți șoareci. Sunt imuni la înțepăturile hranei lor preferate, scorpionul de Arizona (Centruroides sculpturatus): pot bloca calea chimică prin care se transmite semnalul veninului, amorțindu-se practic la durere. Apoi mușcă coada scorpionului, lăsându-și prada incapabilă să se apere.
Aceste rozătoare mici sunt atât de redutabile încât atacă fără ezitare orice le poate servi drept hrană, chiar dacă este periculos. Prin galeriile pe care le sapă, ele pot acționa ca ingineri ai ecosistemului, creând microhabitate pentru alte specii.
Viespea care transformă gândacii în zombi
Viespea smarald (Ampulex compressa) este o specie frumoasă și importantă ecologic. Pe lângă faptul că polenizează ocazional diverse plante, este și un agent de biocontrol esențial, ținând sub control populațiile unor dăunători. De-a lungul a milioane de ani, aceste viespi au dezvoltat capacitatea de a înțepa gândaci și de a-i transforma în zombi docili pe care își depun ouăle. Când ouăle eclozează, larvele devorează gândacul zombificat din interior spre exterior.
Vampiri, vrăjitoare și schelete
Păsările numite oxpecker (genul Buphagus) și mamiferele mari copitate erau considerate a avea o relație mutual benefică: păsările le scoteau căpușele și alți paraziți, iar în schimb primeau o masă rapidă. Cercetările au arătat însă că relația este mai complicată: oxpeckerii ciugulesc rănile deschise pentru a consuma sânge și carne, provocând leziuni și împiedicând vindecarea lor.
Gândacii bombardieri își împroașcă posibilii prădători cu substanțe chimice explozive eliminate din abdomen la temperaturi de 100°C, amestecând hidrochinonă și peroxid de hidrogen într-o mică cameră de reacție din corp. Alți insecte folosesc substanțe chimice nu ca apărare, ci pentru a atrage parteneri: licuricii din familia Lampyridae sunt de fapt gândaci, iar masculii clipesc pentru a atrage femelele din desiș. Ca larve, licuricii se hrănesc cu nevertebrate cu corp moale, prevenind proliferarea dăunătorilor.
Viespea numită „bone-house” (Deuteragenia ossarium) își decorează cuibul pentru puii săi cu un morman de cadavre de furnici, oferindu-i un camuflaj senzorial care ține intrușii la distanță. Ea vânează totodată păianjeni, o altă preferință de Halloween.
Broaștele-fantomă
Unele broaște din familia Centrolenidae sunt atât de translucide încât sunt cunoscute drept broaște de sticlă. Trăiesc în pădurile tropicale din America Centrală și de Sud, petrec mare parte a vieții în copaci și joacă un rol important în ecosistem: reglează populațiile de insecte prin prădare și servesc drept hrană pentru alte specii, inclusiv în rețelele trofice acvatice, ca mormoloci în pâraie. Astfel, ele leagă mediile terestre și de apă dulce.
De ce contează aceste specii
Toate aceste animale sunt componente importante ale ecosistemelor lor: țin sub control populațiile de dăunători, servesc drept hrană pentru alte animale și acționează ca indicatori ecologici care ne ajută să monitorizăm schimbările de mediu. Deși au tendințe care par înspăimântătoare, spre deosebire de personajele fantastice din filmele horror, ele nu dispar după Halloween și aduc beneficii reale mediului.
