Fluturii nu recunosc sexul sau specia partenerului, sugerează un cadru teoretic nou
Comportamentele sexuale între indivizi de același sex sunt larg răspândite în regnul animal, ceea ce contrazice ideea tradițională că interacțiunile intra- și intersexuale sunt procese calitativ diferite. Pornind de la această observație, o echipă de cercetare condusă de Osaka Metropolitan University a analizat studiile existente despre recunoașterea sexului și a speciei la fluturi, pentru a evalua în ce măsură aceștia își identifică semenii de același sex și de aceeași specie.
Rezultatele revizuirii, publicate în jurnalul Ecology and Evolution, nu au identificat dovezi că fluturii recunosc sexul propriu și, în consecință, nici dovezi că își recunosc propria specie, înțeleasă ca ansamblul indivizilor de același sex și de sex opus. Fenomenele interpretate anterior ca forme de recunoaștere a sexului sau a speciei nu au putut fi distinse de cele atribuite alegerii partenerului.
Două șabloane pentru interacțiunile dintre fluturi
Analiza arată că, deși fluturii tind să fugă din fața obiectelor care se apropie brusc, nu există dovezi că aceștia își recunosc prădătorii la nivel de specie. Astfel, interacțiunile cunoscute ale fluturilor pot fi explicate prin presupunerea că aceștia posedă un șablon al partenerului sexual, care declanșează comportamentul de împerechere, și un șablon al pericolului, care declanșează răspunsuri de fugă.
Echipa a numit acest model Spațiul Partener-Pericol (Partner-Hazard Space, PHS). În cadrul lui, alte animale pot fi poziționate într-un spațiu în funcție de asemănarea lor cu șabloanele de partener sexual și de pericol. Conform PHS, interacțiunile intraspecifice și majoritatea celor interspecifice ale fluturilor pot fi înțelese ca faze diferite ale comportamentului sexual sau ca răspunsuri de fugă la pericole.
O explicație mai simplă pentru trăsăturile sexuale vizibile
Modelul oferă o ipoteză mai parcimonioasă pentru interpretarea interacțiunilor dintre fluturi, fără a presupune recunoașterea rivalilor sexuali sau a speciei. De asemenea, PHS oferă o explicație simplă pentru evoluția trăsăturilor sexuale și specifice evidente la fluturi.
Întrucât animalele trebuie să își identifice partenerii dintr-un grup mai larg de indivizi, care include atât conspecifici de ambele sexe, cât și indivizi ai altor specii, ornamentelor sexuale le revine un rol informativ esențial: acela de a transmite mesajul „sunt un partener sexual”. În aceste condiții, preferința pentru astfel de trăsături conferă beneficiul direct de a asigura un partener de sex opus din aceeași specie.
