Împăduririle modifică dinamica incendiilor de vegetație în regiunile temperate
Plantarea de arbori aduce beneficii prin producția de lemn, biomasă și captarea carbonului, însă locul în care sunt stabilite noile păduri contează semnificativ. Un studiu internațional realizat de cercetători din Spania, Chile și Finlanda arată că transformarea terenurilor neîmpădurite în păduri plantate poate intensifica activitatea incendiilor de vegetație, cu rezultate care diferă de la o regiune temperată la alta.
Cercetarea, publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), a analizat înregistrări satelitare din perioada 2001–2023 pentru 67.248 de suprafețe transformate în păduri plantate. După ce au fost luați în calcul factori precum clima, accesibilitatea și dimensiunea suprafețelor, împădurirea a fost asociată cu o creștere medie de 26% a incidenței incendiilor pe hectar pe an și cu o creștere de 23% a suprafeței arse estimate atunci când au avut loc incendii.
„Plantațiile forestiere modifică condițiile de combustibil în care incendiile izbucnesc și se propagă. Am dorit să înțelegem cum diferă aceste schimbări de la un peisaj la altul, în loc să presupunem că plantarea de arbori are aceleași consecințe peste tot”, explică autoarea principală Irene Repeto-Deudero, de la Universitatea din Cádiz și Universitatea din Finlanda de Est.
Cercetătorii subliniază că incendiile de vegetație pot afecta și stocarea carbonului pe termen lung, care este de așteptat de la plantarea de arbori. „Aceste rezultate impun ca inițiativele de plantare de arbori să ia în considerare expunerea lor la foc. Pe măsură ce clima se încălzește, riscul crescut de incendii poate afecta capacitatea plantațiilor forestiere de a stoca carbon pe termen lung”, afirmă coordonatoarea studiului, profesoara Susana Gómez-González de la Universitatea din Cádiz.
Constatările au implicații practice pentru silvicultură și planificarea utilizării terenurilor, mai ales acolo unde extinderea plantațiilor coincide cu o severitate crescândă a condițiilor de incendiu. „Plantațiile sunt necesare în multe cazuri pentru producția de lemn și alte servicii ecosistemice, inclusiv protecția solului. Totuși, amplasarea lor trebuie planificată cu atenție pentru a evita consecințe nedorite asupra regimului local al incendiilor”, spune profesorul Blas Mola-Yudego de la Universitatea din Finlanda de Est. „Riscul de incendiu trebuie luat în considerare încă de la început, alături de obiectivele de producție și beneficiile pentru mediu.”
Cele mai mari creșteri au fost constatate în regiunile temperate de păduri de conifere, unde incidența incendiilor a crescut de aproape trei ori, iar suprafața arsă estimată s-a dublat aproximativ. Ambele măsuri au crescut și în regiunile mediteraneene. În schimb, în regiunile temperate cu păduri de foioase și mixte, incendiile au devenit mai rare, dar au ars suprafețe mai mari. În pășunile temperate, savanele și tufărișurile s-a înregistrat o scădere a incidenței incendiilor, fără o creștere semnificativă a suprafeței arse.
„Aceste răspunsuri contrastante arată de ce condițiile ecologice locale trebuie să ghideze deciziile de împădurire. Aceeași intervenție poate avea consecințe foarte diferite în funcție de vegetație, climă și regimul existent al incendiilor”, afirmă coautorul Alejandro Miranda de la Universitatea La Frontera din Chile.
