Analize genetice într-un mormânt cu barcă din secolul al V-lea dezvăluie o tulpină rară de lepră
Cercetătorii de la Institutul de Biologie Moleculară Clinică (IKMB) al Universității Christian-Albrechts din Kiel, împreună cu specialiști de la Institutul de Cercetare Istorică a Litoralului din Saxonia Inferioară (NIhK), au analizat rămășițele a 11 indivizi descoperiți în situl funerar de la Fallward, în actualul district Cuxhaven, pentru a stabili posibile relații genetice și pentru a detecta urme de boli infecțioase.
Rezultatele, publicate în revista iScience, arată că unul dintre bărbații înhumați în secolul al V-lea provenea din regiunea Dunării și era infectat cu o formă deosebit de rară a agentului patogen al leprei. Potrivit lui Daniel Myburgh de la IKMB, autorul principal al studiului, este primul individ din acest grup identificat în Europa.
Bărbatul fusese înmormântat într-o barcă, alături de numeroase obiecte funerare din lemn, ceramică și metal. Printre acestea se numără un scaun sculptat cu migală dintr-un trunchi de arin, cunoscut drept „tronul din Marsch”, și o centură militară romană târzie, care sugera deja legături pe distanțe mari. Analizele genetice au confirmat aceste indicii, arătând că originile bărbatului se află în regiunea Dunării, iar tulpina de lepră de care era infectat aparține unui grup al cărui cel mai vechi reprezentant cunoscut provine din Egipt și datează din secolele al IV-lea – al II-lea î.Hr. Această tulpină nu fusese identificată până acum în Europa Centrală sau de Nord.
Profesorul Almut Nebel de la IKMB explică faptul că lepra este o boală cronică, ale cărei simptome clare pot apărea abia după ani de zile. În cazul acestui bărbat nu s-au constatat leziuni osoase, ceea ce sugerează fie o formă asimptomatică a bolii, fie o afectare limitată la țesuturile moi. El ar fi putut călători pe distanțe lungi purtând boala.
Conform profesorului Ben Krause-Kyora, coordonatorul cercetării, bărbatul ar fi putut fi, de exemplu, un mercenar în armata romană care s-a stabilit ulterior între Elba și Weser, sau un comerciant care a întreprins călătorii lungi. Deși originile sale exacte rămân necunoscute, analizele evidențiază complexitatea poveștilor individuale din Antichitatea târzie și mobilitatea agenților patogeni într-o lume interconectată pe distanțe vaste.
Situl arheologic de la Fallward fusese investigat încă din anii 1990 de serviciul de protejare a patrimoniului arheologic din districtul Cuxhaven. Datorită solului umed, obiectele funerare din lemn și textile s-au păstrat în întregime. Vestigiile sunt analizate acum pentru prima dată în cadrul unui proiect al NIhK din Wilhelmshaven, cu accent pe obiectele recuperate în blocuri și păstrate congelate. Așezarea antică și cimitirul de la Fallward se află în apropierea coastei Mării Nordului, între râurile Weser și Elba.
