Un nou studiu cere regândirea modului în care gestionăm amenințările reprezentate de speciile periculoase
Deși bunăstarea umană depinde de sănătatea ecosistemelor, numeroase aspecte ale lumii naturale reprezintă amenințări serioase pentru oameni. În fiecare an, peste 700.000 de persoane mor din cauza bolilor transmise de animale, mușcăturile de șarpe provoacă până la 500.000 de decese, iar pierderile de recolte cauzate de dăunători sunt estimate la aproximativ 220 de miliarde de dolari.
Din acest motiv, factorii de decizie la nivel global se confruntă cu dificultăți în a reconcilia prioritățile de sănătate publică și interesele economice cu eforturile de conservare a naturii. Rezultatul este uneori acela că măsuri menite să reducă riscurile, precum vânătoarea de animale sălbatice sau dependența excesivă de pesticide, pot submina obiectivele mai largi de conservare.
Lecții din gestionarea riscurilor climatice aplicate biodiversității
Pentru a aborda această tensiune, un nou studiu le cere cercetătorilor în biodiversitate și factorilor de decizie să învețe din progresele înregistrate de Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC) în gestionarea riscurilor climatice. Pe această bază, studiul susține încadrarea prejudiciilor cauzate de natură ca riscuri evitabile, care apar din intersecția dintre pericolele ecosistemelor și expunerea și vulnerabilitatea umană.
Publicat în revista Nature Ecology & Evolution, studiul a fost realizat de o echipă internațională din care fac parte cercetători de la University of Plymouth (Marea Britanie), Foundation for Biodiversity Research (Franța), University College London (Marea Britanie), University of Washington (SUA), United Nations University (Germania), University of Bonn (Germania), Adelaide University (Australia) și University of Galway (Irlanda). Echipa reunește experți de prim rang în politici privind biodiversitatea, boli zoonotice, coexistența om-animal sălbatic și politici de gestionare a riscurilor.
Evaluarea compromisurilor în gestionarea riscurilor
Cadrul propus urmărește să sprijine o abordare mai sistematică a gestionării speciilor periculoase, permițând cercetătorilor și factorilor de decizie să evalueze mai bine compromisurile de sustenabilitate ale intervențiilor de gestionare a riscurilor.
Dr. Matthew Faith, care a coordonat studiul în timp ce lucra la doctoratul său la University of Plymouth și este în prezent cercetător postdoctoral la Foundation for Biodiversity Research din Montpellier, Franța, a declarat: „Cercetătorii în biodiversitate și experții în politici s-au străduit să standardizeze modul în care speciile și ecosistemele periculoase ar trebui să influențeze deciziile de management environmental. Aceste dificultăți sunt vizibile în opinii divizate privind probleme precum vânătoarea de animale sălbatice și utilizarea pesticidelor. Studiul nostru nu oferă opinii despre cea mai bună abordare pentru gestionarea unor specii sau ecosisteme anume, ci oferă o structură necesară pentru evaluarea riscurilor și dezbatere, pentru a sprijini decizii politice bazate pe dovezi.”
Reducerea vulnerabilității fără subminarea ecosistemelor
Studiul evidențiază și o legătură importantă între inegalitatea globală și vulnerabilitatea oamenilor la speciile periculoase. Autorii asociază o serie de riscuri, inclusiv bolile transmise de țânțari, atacurile de crocodili și decesele cauzate de mușcăturile de șarpe, cu accesul limitat la asistență medicală și cu inegalitățile socioeconomice mai largi.
Dr. Briana Abrahms, profesoară la University of Washington și coautoare a studiului, a declarat: „Așa cum am învățat să gestionăm riscurile climatice abordând atât pericolele în sine, cât și expunerea și vulnerabilitatea oamenilor, trebuie să aplicăm o gândire similară și coexistenței om-animal sălbatic. Distingând între pericole, expunere și vulnerabilitate, cadrul nostru propune o gamă mult mai largă de intervenții care pot reduce prejudiciile cauzate de animalele sălbatice, evitând în același timp abordările care subminează ecosistemele pe care încercăm să le conservăm. Scopul este să găsim soluții care aduc beneficii durabile atât pentru oameni, cât și pentru natură.”
Cercetătorii au identificat o serie de priorități pe care le consideră esențiale pentru punerea în practică a cadrului. O prioritate cheie subliniată în studiu pledează pentru gestionarea riscurilor în colaborare între factorii de decizie și comunitățile locale, permițând navigarea intereselor divergente ale părților implicate și asigurând luarea în considerare a cunoștințelor locale.
