Taxele pe pariuri sportive în SUA: venituri mari pentru state, costuri reduse pentru jucători
Pariurile sportive au crescut exploziv după 2018, când Curtea Supremă a Statelor Unite a anulat interdicția federală. În prezent, americanii pariază anual peste 165 de miliarde de dolari pe evenimente sportive, iar industria a depășit loteriile de stat, fără a lua în calcul piețele de predicții precum Kalshi și Polymarket.
Peste trei duzini de state au legalizat pariurile sportive, iar în 2025 au strâns împreună peste 3 miliarde de dolari din taxarea caselor de pariuri. Economiștii Matthew Brown și Jeffrey Ohl, de la Universitatea din Chicago, au analizat cum ar putea fi concepute mai eficient aceste taxe.
Taxa pe venituri, nu pe fiecare pariu
Într-un studiu recent, cercetătorii arată că taxa folosită de majoritatea statelor – aplicată asupra veniturilor caselor de pariuri – tinde să genereze venituri fără a modifica semnificativ prețul plătit de pariori. Cea mai mare parte a poverii fiscale cade astfel pe profiturile operatorilor, nu pe jucători.
New York, cu o cotă de 51% aplicată operatorilor, cea mai mare din țară, a obținut din această taxă mai mulți bani decât din alcool și tutun la un loc. Casele de pariuri stabilesc cotele astfel încât pariorul mediu pierde aproximativ 9,5 cenți din fiecare dolar mizat, iar jucătorii tind să subestimeze aceste pierderi: cercetări anterioare arată că aceștia se comportă ca și cum costul unui pariu ar fi mai puțin de jumătate din prețul real.
Reacția operatorilor: mai puțină publicitate, nu cote mai slabe
Studiul a folosit date privind cotele oferite de marile case de pariuri în fiecare dimineață de meci din sezonul 2021–2022 al NBA, precum și date despre sumele mizate și veniturile din taxe pe state. Rezultatul: taxele nu au urcat prețul plătit de pariori. Casele de pariuri au oferit aceleași cote pentru un eveniment indiferent de stat și de cota de impozitare.
Chiar și când intrarea în vigoare a taxei ridicate din New York, în 2022, a crescut cu aproape 9 puncte procentuale cota națională ponderată pentru DraftKings și FanDuel, niciuna dintre companii nu a majorat suficient prețurile pentru a-și menține marja anterioară. În schimb, operatorii au redus cheltuielile de marketing. Când Illinois a crescut cota cu 14 puncte procentuale în 2024, publicitatea TV locală din Chicago a scăzut cu aproximativ 32% față de piețele comparabile, iar la nivel național fiecare punct procentual suplimentar de taxă a fost asociat cu circa 2% mai puțină publicitate din partea caselor de pariuri. Bonusurile de înregistrare au fost și ele mai mici în statele cu taxe mari.
Mai puțină reclamă, mai puțini pariori noi
Pentru a afla dacă mai puțină publicitate înseamnă mai puține pariuri, cercetătorii au analizat depunerile de pe peste 93 de milioane de carduri de debit și credit. Comparând zone vecine aflate de o parte și de alta a granițelor piețelor TV, cu reclame locale diferite, au constatat că mai puține reclame au dus într-adevăr la mai puține pariuri. Reclamele funcționează în principal prin atragerea de pariori noi, nu prin determinarea celor existenți să mizeze mai mult.
Implicații pentru politici publice
Concluzia se leagă direct de dezbaterea privind proiectul SAFE Bet Act, introdus în Congres în 2025, care ar interzice reclamele TV la pariuri sportive în majoritatea orelor de zi și seară și în timpul transmisiunilor live. Brown și Ohl estimează că taxele pe veniturile caselor de pariuri sunt relativ eficiente și un câștig net pentru societate, aducând venituri guvernamentale și descurajând totodată o parte din pariurile noi.
Cercetătorii avertizează însă: dacă daunele sociale sunt mult mai mari decât au presupus, o taxă aplicată direct pe fiecare pariu ar fi o soluție mai potrivită. Illinois, care are atât o taxă pe venituri, cât și una pe fiecare pariu, a introdus-o pe cea de-a doua în 2025, iar casele de pariuri au transferat costul, adesea printr-un comision suplimentar, funcționând astfel ca o taxă menită să descurajeze pariurile.
