Copiii se încred mai mult în ceea ce aud decât în ceea ce văd, arată un studiu
Cercetări noi realizate în cadrul Departamentului de Psihologie al Universității Durham au arătat că copiii sunt mult mai înclinați decât adulții să judece emoțiile unei persoane după ceea ce aud, mai degrabă decât după ceea ce văd. Studiul a constatat că, atunci când copiilor li se arată o persoană care exprimă o emoție prin limbajul corpului, în timp ce emite un sunet care transmite o altă emoție, aceștia se încred în mod covârșitor în sunetul pe care îl aud. Adulții, în schimb, sunt mult mai predispuși să se bazeze pe informațiile vizuale, cum ar fi limbajul corpului, sau nu manifestă o preferință clară între cele două.
Constatările relevă că copiii și adulții pot ajunge la concluzii complet diferite cu privire la starea emoțională a unei persoane, chiar și atunci când privesc și ascultă exact aceeași interacțiune. Studiul este publicat în revista Infant and Child Development.
Văzul versus auzul
Cercetătorii au testat 164 de participanți, inclusiv copii cu vârste între 4 și 11 ani și adulți. Participanții au urmărit clipuri video scurte care prezentau persoane ce exprimau emoții prin mișcările corpului, asociate cu sunete emoționale precum râs, plâns, țipete sau vocalizări furioase. Uneori, limbajul corpului și sunetele se potriveau. Alteori, acestea intrau în conflict. De exemplu, participanții puteau vedea o mișcare a corpului care exprima frica, asociată cu un râs vesel.
Atunci când indiciile se potriveau, toate grupele de vârstă recunoșteau emoțiile cu acuratețe. Însă când indiciile intrau în conflict, copiii își bazau în mod constant judecata pe emoția pe care o auzeau, nu pe cea pe care o vedeau.
Conturarea unui tablou al dominanței auditive
Constatările se construiesc pe cercetări anterioare care arată că copiii prioritizează adesea informațiile auditive în detrimentul celor vizuale atunci când procesează lumea din jurul lor. Noul studiu demonstrează că această diferență afectează și modul în care copiii înțeleg emoțiile și interacțiunile sociale.
Cercetătorii consideră că acest lucru ar putea avea implicații importante pentru educație, asistența medicală și alte medii concepute pentru copii. Lucrarea sugerează că adulții se pot concentra uneori excesiv pe mediile vizuale, cum ar fi decorurile colorate ale sălilor de clasă sau saloanele de spital pentru copii decorate în culori vii, trecând cu vederea impactul emoțional al sunetelor.
Constatările evidențiază, de asemenea, importanța tonului vocii atunci când se comunică cu copiii. O aparență calmă poate să nu fie suficientă pentru a liniști un copil dacă vocea persoanei transmite stres, anxietate sau frustrare.
Perspective viitoare
Cercetările viitoare vor explora dacă peisaje sonore concepute cu atenție în școli, cum ar fi sunetele naturale calmante, ar putea influența experiențele și implicarea copiilor. Echipa de cercetare plănuiește, de asemenea, studii suplimentare pentru a înțelege de ce copiii prioritizează informațiile auditive și pentru a investiga modul în care diferite sunete afectează învățarea și reacțiile emoționale în cadrul sălilor de clasă.
