Studii: Polițierea centrată pe copil trebuie aplicată unitar pentru a construi încredere și a proteja minorii
Două cercetări recente, coordonate de Universitatea Bedfordshire și Universitatea Lancashire, evidențiază necesitatea unor abordări consecvente în activitatea poliției, care să plaseze copilul în centrul atenției și să prioritizeze protecția acestuia. Experiențele copiilor și tinerilor diferă în funcție de locul în care trăiesc, de persoanele cu care interacționează, de motivul întâlnirii și de sprijinul oferit polițiștilor din prima linie.
Primul studiu, „Child-centered policing in practice: Insights from children and young people”, arată că tinerii evaluează poliția nu doar după rezultat, ci și după modul în care se desfășoară interacțiunea. Echitatea, respectul, comunicarea clară, siguranța emoțională și șansa reală de a fi ascultat sunt considerate esențiale. A fi ascultat înseamnă mai mult decât a vorbi: copiii vor ca opiniile lor să conteze, să înțeleagă ce urmează și să primească un răspuns ulterior atunci când este cazul.
Cercetarea identifică opt principii ale polițierii centrate pe copil, printre care comunicarea, tratamentul echitabil, vocea și participarea, prioritatea pentru bunăstare și urmărirea cazului. Acestea au fost transformate în ghiduri practice pentru ofițerii din prima linie. Studiul subliniază și modul în care identitatea și experiențele anterioare influențează întâlnirile cu poliția: copiii de culoare au relatat situații de suspiciune, adultizare și presupuneri rasiale, iar copiii neurodivergenți sau cu cerințe educaționale speciale și dizabilități au evidențiat efectul nevoilor senzoriale, de comunicare și de procesare neacoperite, mai ales în situații rapide sau stresante.
Al doilea studiu, „Safeguarding children involved in violence: Insights for best practice in policing”, a analizat modul în care poliția poate proteja mai bine copiii afectați de violență, atât pe cei cunoscuți sau suspectați că ar produce rău, cât și pe cei care îl suferă. Există un sprijin puternic de principiu pentru abordările bazate pe protecție, dar aplicarea lor variază semnificativ în cadrul forțelor de poliție și între acestea. Lipsa consecvenței duce la escaladare și criminalizare inutile, la nevoi și vulnerabilități nerecunoscute și la ratarea unor intervenții de protecție. Acest lucru se observă mai ales în practica din prima linie pentru copiii din minorități etnice, cei cu cerințe educaționale speciale și dizabilități și cei cunoscuți sau suspectați că ar provoca rău.
Studiul identifică zece principii de bună practică pentru protecția copiilor afectați de violență, inclusiv abordări centrate pe copil, informate de trauma, antidiscriminatorii și preventive. Debra Allnock, de la Universitatea Bedfordshire, a declarat că „copiii și tinerii sunt clari în privința a ceea ce au nevoie de la poliție. Vor să fie tratați corect și cu respect, să înțeleagă ce se întâmplă, să se simtă în siguranță și să știe că vocea lor contează cu adevărat”. Ea a adăugat că „intențiile bune nu sunt suficiente”, iar ofițerii din prima linie au nevoie de sisteme care să facă din abordările centrate pe copil și pe protecție norma, indiferent de identitatea copilului, de circumstanțe sau de locul în care trăiește.
Constatările apar în contextul în care politica națională de polițiere pune un accent tot mai mare pe abordările centrate pe copil și pe protecție. Strategia Consiliului Național al Șefilor de Poliție pentru Polițierea Copiilor și Tinerilor 2024–2027 și Carta pentru Polițierea Copiilor și Tinerilor 2025 stabilesc un cadru național axat pe drepturile, nevoile și perspectivele copiilor.
Helen Beckett, de la Universitatea Lancashire, a precizat că „exemplele de polițiere proactivă, bazată pe protecție și centrată pe copil, observate în aceste studii sunt evoluții binevenite care demonstrează atât fezabilitatea, cât și beneficiile unor astfel de abordări”. Ea a subliniat însă că „este nevoie urgentă de o aplicare mai consecventă a acestor abordări, atât în cadrul forțelor, cât și între ele, pentru ca fiecare copil — indiferent de natura implicării sale sau de ofițerul ori forța cu care interacționează — să primească un răspuns care îl protejează, îl înțelege și îl sprijină”.
