Europa şi riscurile de inundaţii: un nou studiu propune o foaie de parcurs pentru guvernanţă
Inundaţiile din Europa s-au înmulţit şi s-au agravat în ultimele decenii, iar sistemele actuale de protecţie şi de intervenţie în situaţii de urgenţă îşi arată limitele. Un studiu recent publicat în International Journal of River Basin Management analizează marile evenimente de inundaţii din Europa de la 2007 încoace şi propune un cadru comun de guvernanţă pentru reducerea riscurilor.
La nivel global, doar în 2024 dezastrele legate de inundaţii au cauzat peste 8.700 de decese şi pierderi economice de peste 450 de miliarde de euro. În deceniul precedent, pierderile cumulate la nivel mondial au fost de aproximativ 2.700 de miliarde de euro.
Cinci tipare recurente identificate de cercetători
Analiza, bazată pe un cadru armonizat al Managementului Integrat al Riscului de Inundaţii, examinează caracteristicile hazardului, expunerea, vulnerabilitatea şi răspunsul guvernanţei în mai multe ţări. Rezultatele scot în evidenţă cinci teme recurente: creşterea frecvenţei inundaţiilor fluviale şi a viiturilor rapide în zonele urbane; efectele amplificatoare ale urbanizării şi ale sistemelor de drenaj insuficiente; rolul extremelor climatice şi al tiparelor meteorologice persistente; deficienţele constante în diseminarea avertizărilor timpurii şi în comunicarea către populaţie; şi variabilitatea regională puternică în ceea ce priveşte vulnerabilitatea şi capacitatea de a face faţă situaţiilor de criză.
Autoarea studiului, Melissa Latella, cercetător la CMCC, subliniază că riscul de inundaţii este influenţat la fel de mult de modul în care construim şi guvernăm, nu doar de cantitatea de precipitaţii. „Expunerea urbană este un factor major al impactului, mai ales acolo unde oamenii şi infrastructura critică sunt amplasate în zone predispuse la inundaţii, iar sistemele de drenaj nu pot face faţă ploilor extreme”, a explicat ea.
Ultimul kilometru al avertizării, o problemă nerezolvată
Chiar dacă tehnologiile de avertizare timpurie au progresat semnificativ, studiul arată că „ultimul kilometru” rămâne o provocare majoră. „Tehnologii precum difuzarea celulară şi sistemele de alertă timpurie sunt un pas important, dar adevărata provocare este asigurarea utilizării lor efective de către instituţii şi cetăţeni”, a declarat Latella.
Cea de-a treia concluzie se referă la capacitatea de adaptare şi de recuperare, care variază considerabil de la o regiune la alta, în funcţie de infrastructură, capacitatea instituţională, acoperirea asigurărilor şi resursele economice. Astfel, evenimente similare din punct de vedere fizic pot produce impacte, pagube şi timpi de recuperare foarte diferiţi, ceea ce evidenţiază necesitatea de a lua în calcul inegalităţile sociale şi economice la elaborarea politicilor de rezilienţă.
Direcţii pentru o guvernanţă mai eficientă
Analiza propune o foaie de parcurs comună pentru guvernanţă: integrarea mai bună a informaţiilor privind riscul de inundaţii în planificarea urbană, sisteme de avertizare mai puternice şi mai aplicabile, infrastructură critică mai rezilientă şi o cooperare sporită, împreună cu schimbul de date la scara bazinului hidrografic.
„Un mesaj final al acestui studiu colaborativ este că rezilienţa la inundaţii necesită nu doar cunoştinţe şi tehnologie mai bune, ci şi planificare, comunicare şi guvernanţă îmbunătăţite”, a concluzionat Latella. Cercetările sale privind teledetecţia şi restaurarea râurilor arată cum o mai bună integrare a datelor partajate şi a observaţiilor locale poate susţine restaurarea la scara bazinului, poate creşte suprafeţele naturale de retenţie şi poate reduce riscul de inundaţii în aval, cu potenţial de dezvoltare în ţări precum Italia.
