Investițiile în răcirea fabricilor de îmbrăcăminte se pot amortiza singure, arată un studiu
Investițiile în sisteme de răcire pentru fabricile de îmbrăcăminte din Bangladesh pot fi viabile din punct de vedere comercial, cu o perioadă medie de amortizare de unu până la patru ani, potrivit unui nou studiu realizat de Global Labor Institute (GLI) de la Universitatea Cornell.
„Totul se schimbă constant, iar costurile cresc”, a declarat Jason Judd, directorul executiv al GLI, în cadrul unei prezentări a cercetării. „Dar știm că nivelurile de stres termic sunt în creștere, în timp ce câștigurile fabricilor pot crește sau scădea, iar industria modei în ansamblu este pe platou sau în scădere. Am calculat două scenarii diferite – scenariul defavorabil și scenariul cel mai rău. Pentru toate aceste fabrici și toate aceste variabile, perioada de amortizare a soluțiilor de răcire a fost de unu până la patru ani.”
Pentru raportul „Six Seasons, Four Summers: How to Solve Fashion’s High Heat Problem”, cercetătorii au folosit seturi de date de la opt fabrici de îmbrăcăminte din regiunea Dhaka și de la trei duzini de locuințe ale lucrătorilor pentru a calcula costurile stresului termic ridicat în 2025 și pentru a estima randamentul investițiilor în răcire.
Constatările arată că Dhaka a avut un sezon de stres termic de șapte luni în 2025, ceea ce autorii au numit „noua normalitate”. Stresul termic din fabrici a depășit în mod constant nivelurile din exterior.
Cercetătorii au descoperit cea mai mare expunere la stres termic în secțiile de croitorie, călcat și finisare, unde lucrătorii au petrecut o parte substanțială a timpului de lucru în lunile cele mai calde în zonele de stres termic „de precauție”, „ridicat” și „sever”.
Lucrătorii au găsit puțină alinare în afara fabricii. Majoritatea s-au confruntat și cu un stres termic în creștere acasă, ceea ce le-a limitat timpul de recuperare. Locuințele mai calde au dus la creșterea costurilor cu electricitatea, medicamentele și alte cheltuieli casnice.
În sondaje, lucrătorii au raportat că au împrumutat bani, au amanetat bunuri sau au redus cheltuielile pentru a-și permite ventilatoare, electricitate și îngrijire medicală în lunile cele mai calde.
„Salariile sunt, alături de soluțiile de inginerie, printre cele mai importante tehnologii disponibile”, a spus Judd. „Salariile de subzistență le-ar permite lucrătorilor să investească în electricitate pentru locuințele lor, în ventilatoare eficiente, în medicamentele care îi ajută să treacă peste aceste luni calde și, poate cel mai important, în locuințe care îi ajută să scape de cea mai severă perioadă de stres termic.”
Autorii solicită o coordonare mai mare între branduri, producători, guverne și instituții internaționale pentru a aborda căldura extremă la locurile de muncă din industria de îmbrăcăminte și pentru a împărți costurile adaptării.
