Gheața marină arctică atinge minimul anual în 2026
Gheața marină din Arctica a atins minimul anual pe 12 septembrie, potrivit NASA și Centrului Național de Date privind Zăpada și Gheața (NSIDC) de la Universitatea din Colorado Boulder. Suprafața acoperită de gheață a fost estimată la 4,6 milioane de kilometri pătrați, egalând anii 2008, 2010 și 2025 pentru al zecelea cel mai scăzut minim din înregistrările satelitare.
Minimul din 2026 este în concordanță cu tiparele observate în înregistrările satelitare. Ultimii 20 de ani, din 2007 până în 2026, au produs cele mai scăzute 20 de minime anuale ale gheții marine arctice observate de la începutul măsurătorilor satelitare continue, la sfârșitul anului 1978.
Gheața marină arctică crește în timpul toamnei și iernii întunecate și reci și se retrage pe măsură ce temperaturile cresc primăvara și vara, atingând de obicei cea mai scăzută întindere în septembrie. Condițiile meteorologice pot provoca diferențe substanțiale în cantitatea de gheață care se topește de la un an la altul.
În ultimul deceniu, de exemplu, acoperirea crescută de nori a împiedicat radiația solară să accelereze și mai mult topirea gheții marine, potrivit Linettei Boisvert, cercetătoare specializată în gheața marină la Centrul de Zbor Spațial Goddard al NASA din Greenbelt, Maryland. Acest lucru a contribuit la o întindere relativ stabilă a gheții marine în septembrie în ultimii ani.
„Am ajuns la un platou, dar suntem încă la un nivel scăzut față de partea anterioară a înregistrărilor”, a declarat Walt Meier, cercetător principal la NSIDC.
Gheața marină antarctică se apropie de maximul anual
La polul opus al planetei, gheața marină antarctică se apropie de maximul anual, după o fluctuație din luna august. Gheața marină din jurul Antarcticii a scăzut cu aproximativ 300.000 de kilometri pătrați pe parcursul a șase zile, înainte de a-și relua creșterea sezonieră.
Meier a declarat că scăderea pare să fie asociată cu condiții meteorologice care au împins și au compactat gheața subțire și mobilă de la marginea sa exterioară.
„Astfel de lucruri se întâmplă tot timpul”, a spus Meier. „Dar amploarea acestui fenomen este cu siguranță neobișnuită.”
Gheața marină antarctică variază mai mult de la un an la altul decât cea arctică, deoarece, spre deosebire de Arctica, nu este înconjurată de uscat și poate reacționa mai liber la schimbările vântului și ale condițiilor meteorologice. Însă întinderea gheții marine antarstice la maximul său anual a fost în general mai scăzută în ultimii ani. Din cauza acestei variabilități mari de la un an la altul, Boisvert și Meier rămân precauți în a caracteriza schimbarea drept o tendință pe termen lung.
Oamenii de știință urmăresc gheața marină polară din spațiu de aproape cinci decenii. În acest timp, NASA și Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA) au folosit o serie de instrumente satelitare pentru a menține o înregistrare continuă a gheții marine, începând cu satelitul Nimbus-7 al NASA, care a început observațiile în octombrie 1978. Înregistrarea a continuat cu instrumente de la bordul sateliților Programului de Sateliți Meteorologici de Apărare începând din 1987 și cu satelitul Aqua al NASA din 2002 până în 2011. Astăzi, oamenii de știință continuă înregistrarea folosind date de la Radiometrul Avansat cu Scanare în Microunde 2 (AMSR2), lansat în 2012 la bordul satelitului GCOM-W al JAXA (Agenția Japoneză de Explorare Aerospațială).
Gheața marină antarctică atinge de obicei maximul anual la sfârșitul lunii septembrie sau începutul lunii octombrie. NASA și NSIDC vor anunța maximul din 2026 după ce oamenii de știință vor confirma că creșterea sezonieră a gheții s-a încheiat.
