Satelitul NASA-ISRO surprinde în time-lapse erupția unui vulcan din Kamchatka
Un vulcan din peninsula Kamchatka, Rusia, a erupt pentru prima dată în aproape cinci secole, iar un satelit dezvoltat în comun de NASA și agenția spațială indiană ISRO a documentat întregul proces. Vulcanul Krasheninnikov, parte a unui cuplu de vulcani de pe coasta pacifică a peninsulei, a fost trezit la activitate de un cutremur cu magnitudinea de 8,8 grade care a lovit oceanul din apropiere pe 30 iulie 2025.
La câteva zile după seism, Krasheninnikov a început să erupă, după o perioadă de liniște care dura din jurul anului 1550. De atunci, vulcanul nordic revarsă un câmp constant de rocă topită și resturi, care curge spre est, iar misiunea NASA-ISRO Synthetic Aperture Radar (NISAR) a urmărit schimbările din peisaj.
De la o altitudine de 747 de kilometri deasupra suprafeței, NISAR a capturat o imagine a vulcanului Krasheninnikov pe 25 decembrie 2025, în timp ce satelitul de observare a Pământului își finaliza verificările post-lansare și devenea operațional. De două ori la fiecare 12 zile, o dată când satelitul trece de la sud la nord și din nou când trece de la nord la sud, NISAR revine în același punct de pe orbită și realizează instantanee radar detaliate.
Cercetătorii au pus în secvență 17 cadre capturate până la jumătatea lunii august 2026, formând un videoclip time-lapse care arată lava umplând o caldeiră interioară mai mică, apoi revărsându-se într-un crater mai larg, înainte de a se extinde într-un evantai. Animația evidențiază modul în care observațiile NISAR pot monitoriza dezvoltarea hazardelor naturale, atât pentru cercetare științifică, cât și potențial pentru răspuns în situații de urgență.
Deși mulți dintre cei zeci de vulcani din Kamchatka sunt monitorizați îndeaproape cu instrumente la sol deoarece erupt frecvent, Krasheninnikov reprezintă o excepție. Faptul că radarul în banda L al NISAR l-a observat vorbește despre acoperirea aproape globală a satelitului asupra suprafeței terestre, la rezoluții de câteva zeci de picioare, iar captarea erupției în timp demonstrează precizia și fiabilitatea măsurătorilor sale.
Detaliul dintr-o singură imagine NISAR rezultă din utilizarea radarului cu apertură sintetică (SAR), o tehnică specializată de procesare dezvoltată de Laboratorul de Propulsie cu Jet al NASA din California de Sud pentru observarea Pământului din spațiu. Pe măsură ce satelitul orbitează, radarul trimite mii de impulsuri de microunde pe secundă spre Pământ și primește semnalele de retur, fiecare fiind practic o fotografie în timp ce conține informații despre proprietățile suprafeței de dedesubt.
Procesarea SAR combină numeroasele imagini ale aceleiași zone, ascuțind vederea la fel cum o lentilă aduce un obiect neclar în focus. Fiecare pixel din cadrele individuale ale time-lapse-ului Krasheninnikov reprezintă aproximativ un pătrat de 10 metri pe 10 metri la suprafață, cam jumătate din dimensiunea unui teren de tenis. Lava apare mai deschisă la culoare în imagini deoarece reflectă microundele mai puternic decât suprafața din jur, care este fie zăpadă, fie teren gol, în funcție de perioada anului.
Pe lângă câmpul de lavă care se extinde spre est, videoclipul arată un alt flux spre nord-vest, care probabil s-a format înainte ca NISAR să captureze prima sa imagine.
Când cercetătorul Matthew Pritchard, membru al echipei științifice NISAR și geofizician la Universitatea Cornell, își făcea cercetarea doctorală pe vulcanii din Kamchatka acum mai bine de 20 de ani, datele radar pregătite pentru analiză erau greu de obținut, deoarece sateliții nu revizitau zona atât de des, iar rezoluția imaginilor era relativ scăzută. Acum, pe lângă acoperirea frecventă și cuprinzătoare a aproape tuturor celor aproximativ 1.300 de vulcani activi de deasupra nivelului mării de pe planetă, imaginile sunt clare până la scara de câțiva metri și sunt ușor accesibile prin cloud.
Satelitul NISAR este prima misiune spațială cu zbor liber care include două instrumente radar: un sistem în banda L și un sistem în banda S. Sistemele sunt complementare datorită lungimilor de undă diferite. De exemplu, banda L, cu undă mai lungă, poate trece prin coronamentul copacilor, imaginând solul de dedesubt, în timp ce banda S poate colecta observații ale coronamentului, în funcție de dimensiunea frunzelor.
Produsele de date ale radarului în banda L al misiunii NISAR sunt disponibile la Centrul Distribuit de Arhivare Activă al Facilității Satelitare Alaska din Fairbanks, care găzduiește și distribuie toate datele radar cu apertură sintetică ale NASA.
