Meteoritul din Oklahoma a lovit Pământul cu aproximativ 100 de milioane de ani mai târziu decât se credea
Cercetătorii de la Universitatea Texas din Austin au rescris o parte importantă din istoria geologică a statului Oklahoma, cu implicații la nivel global pentru înțelegerea vieții antice. Sub suprafața orășelului Ames din Oklahoma se află un crater de impact meteoritic care se întinde pe mai mulți kilometri și care este un important producător de petrol și gaze naturale.
Până recent, structura de impact de la Ames era datată pe baza fosilelor de conodonți — dinți ai unei creaturi antice asemănătoare unei anghile — care indicau o vârstă de aproximativ 467 de milioane de ani, din perioada Ordovicianului. Această datare plasa impactul în cadrul unui eveniment cunoscut sub numele de Evenimentul Meteoritic Ordovician, care a implicat numeroase impacturi meteoritice în America de Nord și care i-a determinat pe cercetători să teoretizeze că Pământul ar fi putut avea un inel de resturi de asteroizi, similar celui al lui Saturn.
Datarea cu zircon arată o vârstă mult mai tânără
Noua cercetare, publicată în luna iulie în revista Meteoritics & Planetary Science, a folosit datarea radiometrică a cristalelor de zircon găsite în granitele afectate de impact. Rezultatele arată că meteoritul a lovit zona în perioada Devonianului târziu, acum aproximativ 370 de milioane de ani, și nu în urmă cu 467 de milioane de ani, așa cum se credea anterior.
„Indiferent de tehnica pe care am folosit-o, rezultatul indica acest semnal mai tânăr”, a declarat Elizabeth Catlos, autoarea principală a studiului și profesoară asociată la Departamentul de Științe ale Pământului și Planetare din cadrul universității.
Conform cercetătorilor, dinții fosili care sugerau o vârstă mai veche erau probabil deja vechi de milioane de ani în momentul impactului și au fost amestecați în rocile afectate, rămânând conservați și inducând în eroare datarea biochronologică anterioară.
Legătura cu o extincție în masă
Noua datare radiometrică plasează impactul de la Ames în intervalul temporal al extincției în masă Frasnian-Famennian, care a avut loc acum aproximativ 372 de milioane de ani și care a dus la dispariția unui procent semnificativ din viața marină de pe Pământ. Cercetătorii subliniază însă că nu au stabilit o legătură cauzală între impact și această extincție.
„Prin această cercetare, practic scoatem o piesă importantă din Evenimentul Meteoritic Ordovician și o mutăm în evenimentul Frasnian-Famennian, spunând: «Aici îi este locul acestui impact»”, a explicat Catlos.
Cristalele păstrează amprenta impactului
Danny Stockli, decan al Școlii Jackson de Geostiințe și coautor al studiului, a declarat că datarea zirconului prin metoda uraniu-plumb nu este doar cea mai precisă modalitate de a stabili când au avut loc astfel de evenimente, ci și că microstructurile din zircon pot înregistra presiunile de șoc ale impactelor.
„Aceste cristale mici ne permit să călătorim în timp și să învățăm despre schimbările majore ale peisajelor antice ale Pământului”, a spus Stockli. „Ar fi excelent să facem acest lucru pentru mai multe dintre siturile de impact meteoritic de pe continent, astfel încât să obținem o cronologie mai precisă a acestor evenimente majore.”
Pentru a demonstra că zirconurile datate au fost într-adevăr afectate de impact, echipa de cercetare a colaborat cu NASA pentru a imagina cristalele folosind catodoluminescența și difracția electronilor retroîmprăștiați. Atunci când un zircon este lovit de un astfel de impact, acesta se recristalizează într-un mod foarte specific, vizibil prin aceste metode.
Catlos a subliniat că o cronologie mai exactă a evenimentelor de extincție în masă și a altor momente importante din istoria Pământului este crucială pentru înțelegerea modului în care funcționează planeta. Ea a explicat că este important de știut dacă aceste extincții au fost cauzate de o forță extraterestră precum un impact meteoritic sau de o forță internă precum o serie de erupții vulcanice masive.
Contribuții și context
Cercetarea a fost inițiată de Andrew Parisi, fost student absolvent al Școlii Jackson de Geostiințe, care a absolvit în 2018 și care s-a stins din viață ulterior. El a colectat carotele de rocă de la Ames de la Serviciul Geologic din Oklahoma, a extras zirconurile și a contribuit la datarea acestora. Coautorul Michael Brookfield, cercetător afiliat al școlii, a decedat de asemenea înainte de publicarea lucrării. La cercetare au mai contribuit profesorul cercetător Sean Gulick și profesorul emerit Mark Cloos.
