Studiu: Acoperirea mediatică a inteligenței artificiale dezvăluie o ierarhie globală a inovatorilor, reglementatorilor și regiunilor ignorate
O analiză a peste 43.000 de articole din presa scrisă în limba engleză relevă o narațiune profund stratificată despre inteligența artificială, în care mass-media distribuie inegal autoritatea și influența asupra acestui subiect. Studiul, publicat în International Journal of Communication, a examinat surse din publicații scrise din Statele Unite și Europa până la data de 31 decembrie 2024, cuprinzând 9.684 de articole din SUA și 33.343 din Europa.
Cercetarea a combinat analiza computațională a textelor cu o examinare interpretativă a materialelor. Potrivit concluziilor, Statele Unite sunt poziționate predominant ca inovator și lider tehnologic, în timp ce Europa apare în rol de reglementator și evaluator normativ. China, deși este o putere de prim rang în domeniul inteligenței artificiale, alături de SUA, este prezentată ca un rival hipervizibil, dar ambivalent, asociat cu supravegherea, competiția geopolitică și amenințarea strategică.
Alți actori, precum țările din Africa și America Latină, sunt în mare măsură absenți din narațiune sau apar în primul rând ca locuri de implementare, de risc sau de nevoie de dezvoltare. Autorii descriu acest model drept „stratificare discursivă”, care indică o distribuție inegală a autorității narative: unii actori sunt poziționați în mod repetat ca autori legitimi și interpreți ai viitorului tehnologic, în timp ce alții apar mai ales ca destinatari, situri de implementare sau obiecte ale schimbării tehnologice.
Cercetarea nu tratează inteligența artificială doar ca pe o inovație tehnologică, ci și ca pe un regim al inegalității, în care puterea comunicativă, vizibilitatea, valoarea și oportunitatea sunt redistribuite prin structuri lingvistice inegale de control. „Prin urmare, conceptualizăm știrile nu ca o oglindă a schimbării tehnologice, ci ca o infrastructură narativă”, notează autorii, descriind această infrastructură ca un sistem discursiv și instituțional prin care inteligența artificială devine inteligibilă public, iar unii actori sunt poziționați ca inovatori, reglementatori, amenințări sau absențe.
Constatările deplasează atenția de la potențialul transformator al inteligenței artificiale către o altă formă de putere: cine are voie să modeleze semnificația acestei tehnologii. „Inteligența artificială nu determină pur și simplu despre ce vorbim; ea ajută, de asemenea, să determine cine este recunoscut ca având autoritatea de a vorbi despre tehnologie și ale cui viitoruri sunt considerate demne de imaginat”, a declarat Massimo Ragnedda, profesor de media și comunicare la Universitatea din Sharjah și autor senior al studiului.
Potrivit cercetătorilor, poveștile repetate despre inteligența artificială contribuie la modelarea percepțiilor despre cine conduce, cine reglementează, cine amenință, cine beneficiază și cine rămâne în mare parte neauzit. Studiul propune o perspectivă structurală asupra autorității narative în sistemele media globale, mergând dincolo de analizele descriptive ale reprezentării.
„Întrebarea nu este doar cine construiește inteligența artificială. Este vorba despre cine ajunge să definească ce înseamnă inteligența artificială și a cui voce lipsește”, a concluzionat Ragnedda.
