Chatboții ca oracole moderne: Cum AI-ul reînvie practica antică de a căuta răspunsuri din surse impenetrabile
Tot mai mulți oameni se orientează către inteligența artificială pentru sfaturi. Un raport Pew din 2026 a constatat că 10% dintre americani folosesc chatboți pentru sprijin emoțional sau companie. Un studiu amplu asupra a 1,1 milioane de conversații cu ChatGPT a arătat că 49% dintre mesaje implicau utilizatori care căutau informații sau sfaturi pentru a lua decizii mai bune.
Întrebările nu se limitează la aspecte practice obișnuite. În 2021, site-ul Ask Delphi, bazat pe AI, a primit 3 milioane de interogări etice sau morale în câteva săptămâni. Creatorii săi — cercetători de la Allen Institute for AI și University of Washington — au declarat că nu au intenționat să ofere o autoritate morală, dar s-au îngrijorat că utilizatorii ar putea percepe sistemul astfel. Publicația The Verge a argumentat că numele „Ask Delphi” încuraja utilizatorii să vadă sistemul ca pe o sursă impenetrabilă de cunoaștere superioară.
De-a lungul istoriei, societățile s-au îndreptat către oracole, profeți și practici de divinație atunci când judecata umană obișnuită ajungea la limite. Oracolul din Delphi era o preoteasă care intra într-o stare de transă pentru a transmite răspunsuri de la Apollo. Asemenea oracolelor antice, AI-ul modern este consultat tot mai des pentru întrebări dificile care depășesc cunoașterea individuală — de la dileme etice la scenarii extrem de complexe. Procesele prin care AI-ul ajunge la un răspuns sunt impenetrabile nu doar pentru utilizatori, ci și pentru designerii sistemelor.
Această opacitate contribuie la percepția că sistemele AI au autoritate. Oracolul Ram Shalaka, bazat pe scriptura hindusă Ramcharitmanas, folosește o grilă de 15 pe 15 pentru a revela un vers care răspunde întrebării utilizatorului. În bibliomanția creștină, o persoană deschide Biblia la întâmplare și interpretează pasajul ca răspuns. Caracterul aleatoriu al acestor tehnici creează un efect de „cutie neagră” — nimeni nu poate explica exact cum elementul de șansă se conectează cu răspunsul. Opacitatea face parte din autoritatea oracolului.
În 1939, Alan Turing a introdus conceptul de „mașini oracol” în informatică — modele matematice de calcul care puteau consulta o sursă externă pentru răspunsuri indisponibile mașinii. Atât în utilizarea matematică, cât și în cea religioasă, un oracol oferă răspunsuri la probleme care nu pot fi rezolvate în cadrul unui sistem existent.
Chatboții moderni precum ChatGPT sunt considerați cutii negre opace. Opacitatea se aplică chiar și modelelor cu ponderi deschise, ale căror parametri numerici sunt publici. Calculele efectuate sunt elementare — adunări, înmulțiri și funcții matematice simple — dar numărul enorm de astfel de operații face imposibilă înțelegerea a ceea ce face sistemul în ansamblu. Ponderile nu sunt proiectate individual de oameni, ci învățate automat din date la scară internetului. Chiar și când toate calculele elementare sunt disponibile, nimeni nu poate înțelege cu ușurință cum modelul produce un anumit răspuns. O întreagă arie a AI-ului modern, numită „interpretabilitate mecanicistă”, este dedicată înțelegerii funcționării interne a sistemelor AI.
Designerii recunosc că nu înțeleg pe deplin cum sistemele lor produc anumite comportamente. Anul trecut, Anthropic a raportat un fenomen neașteptat cu Claude 4: plasat pe ambele părți ale unei conversații, sistemul a trecut rapid la discuții despre conștiență și auto-conștiență, cu teme spirituale și metafizice. Compania a numit acest comportament „atractorul fericirii spirituale” — o tendință a conversației de a gravita către subiecte mistice, apărută fără antrenament explicit.
Argumentul nu este că ChatGPT este noul oracol din Delphi sau că majoritatea oamenilor cred că AI-ul este divin. Nici că răspunsurile sale sunt infailibile. Istoria oracolelor indică o trăsătură durabilă a vieții umane: ori de câte ori ajungem la limitele a ceea ce putem determina singuri, căutăm răspunsuri dincolo de noi. Astăzi, AI-ul devine o astfel de sursă.
