Cercetătorii africani cer protejarea și refacerea pajiștilor submarine de iarbă de mare
Un grup de cercetători africani a publicat prima analiză cuprinzătoare a activităților de refacere a pajiștilor de iarbă de mare de-a lungul coastei Africii. Iarba de mare este formată din plante cu flori care cresc în apele costiere puțin adânci, unde frunzele lor verzi formează pajiști submarine. De-a lungul coastelor africane, aceste pajiști au susținut societățile umane timp de milenii, oferind hrană, medicamente, materii prime și semnificații culturale și spirituale.
Profesoara Sophie von der Heyden de la Departamentul de Botanică și Zoologie al Universității Stellenbosch a coordonat analiza proiectelor de refacere a ierbii de mare din Africa, împreună cu colegi din țări din Africa de Nord, de Vest și de Est. Studiul, intitulat „Identifying and addressing critical gaps to accelerate seagrass restoration in Africa”, a fost publicat în Journal of Applied Ecology.
Von der Heyden explică faptul că, deși cercetarea privind iarba de mare a crescut la nivel global în ultimii 20 de ani, există de aproximativ șase ori mai multe studii despre recifii de corali decât despre pajiștile de iarbă de mare. „Refacerea ierbii de mare este o parte importantă a menținerii pajiștilor, pe măsură ce acestea se diminuează la nivel global, dar știința refacerii ierbii de mare este fragmentată și specifică fiecărei specii, ceea ce înseamnă că ceea ce funcționează într-o regiune nu poate fi aplicat altundeva”, spune ea.
Analiza oferă astfel o perspectivă oportună asupra modalităților de consolidare a eforturilor de refacere a ierbii de mare în Africa, aliniindu-se Decadei Națiunilor Unite pentru Restaurarea Ecosistemelor (2021–2030) și recunoașterii ierbii de mare ca „variabilă oceanică esențială”.
Autorii au evaluat studiile publicate despre refacerea ierbii de mare în țările costiere cu pajiști cunoscute. Au constatat că una dintre cele mai mari provocări în monitorizarea ierbii de mare în Africa este incertitudinea privind întinderea și suprafața acoperită de pajiști în majoritatea țărilor. Doar patru țări — Kenya, Mozambic, Africa de Sud și Tunisia — au putut furniza date despre pierderea și câștigul pajiștilor de iarbă de mare. Aceasta înseamnă că în multe țări nu se cunoaște starea ierbii de mare sau dacă pajiștile sunt stabile ori în declin.
Pajiștile de iarbă de mare din Africa se află de asemenea de-a lungul unor coaste care găzduiesc peste 250 de milioane de oameni, iar numărul celor care trăiesc la mai puțin de 50 de kilometri de coastă a crescut substanțial din 2010. Coroborat cu schimbările climatice regionale și alte presiuni, acest lucru ar putea însemna că pajiștile de iarbă de mare din Africa se află într-un declin serios.
Analiza a evidențiat câteva teste de refacere a ierbii de mare în doar șase țări: Mozambic, Kenya, Africa de Sud, Tanzania, Gambia și Tunisia. Aceasta arată că au fost experimentate diverse tehnici de refacere, unele mai reușite decât altele. „Numărul mic de teste și rezultatele diferite înseamnă că suntem departe de a ști cu adevărat ce funcționează pentru refacerea ierbii de mare în Africa”, spune von der Heyden.
În analiză, autorii fac mai multe recomandări pentru a aborda lacunele de cunoaștere identificate. Acestea includ utilizarea progreselor în teledetecție și inteligența artificială pentru a măsura întinderea și dinamica pajiștilor, identificarea și limitarea urgentă a factorilor care cauzează pierderea ierbii de mare și explorarea oportunităților pentru refacere la scară largă. Alte recomandări vizează construirea unei culturi a gestionării responsabile pentru a susține inițiativele de conservare și mijloacele de trai locale.
Pajiștile susțin economiile locale, inclusiv pescuitul la scară mică, și oferă oportunități de participare la economia albastră prin inițiative precum proiectele de credite de carbon. „Totuși, avem nevoie de voință politică, finanțare sigură și implicarea mai multor părți interesate, cum ar fi comunitățile care trăiesc lângă pajiștile de iarbă de mare, pentru a asigura o refacere semnificativă a pajiștilor africane de iarbă de mare”, avertizează von der Heyden.
În concluzie, autorii solicită protecția imediată și țintită a pajiștilor de iarbă de mare rămase în Africa: „Protejarea pajiștilor existente nu doar continuă să ofere beneficii naturii și oamenilor, ci oferă și oportunități pentru cultivarea de material vegetal pentru viitoarele eforturi de refacere.”
La nivel mondial, pajiștile de iarbă de mare sunt amenințate. Protejarea și refacerea lor este una dintre cele mai bune modalități prin care putem sprijini atât oamenii, cât și planeta, conchid autorii.
