Peștii clonali dezvoltă comportamente de grup diferite, deși au gene identice
Un studiu realizat pe moliile amazoniene (Poecilia formosa), un pește cu reproducere clonală naturală, arată că bancurile nu se comportă coordonat încă de la naștere. Abia după aproximativ o lună peștii încep să formeze grupuri coezive, cu mișcări sincronizate. Cercetarea a fost coordonată de Cluster of Excellence „Science of Intelligence” (SCIoI), Leibniz Institute of Freshwater Ecology and Inland Fisheries (IGB), Humboldt Universität zu Berlin și UC Davis și publicată în Current Biology.
Fiindcă sunt clone genetice naturale, moliile amazoniene oferă o oportunitate rară de a studia dezvoltarea comportamentului fără influența variațiilor genetice. Echipa a analizat 10 grupuri de câte patru frați timp de 55 de zile, toți crescuți împreună de la naștere, în condiții identice.
Socializarea se instalează treptat
În primele două săptămâni de viață, distanța dintre membrii grupului corespundea în mare măsură unei mișcări independente. Din săptămâna a treia, peștii au început să stea tot mai des împreună, iar schimbările cele mai pronunțate au apărut în jurul zilei 30. Mișcările lor au devenit tot mai corelate, semn că indivizii reacționau tot mai mult unii la alții.
Diferențele dintre grupuri au apărut încă din prima zi de viață, deși fiecare grup era format din indivizi genetic identici, crescuți în condiții standardizate. Pentru unele comportamente, precum viteza medie de înot și distanța față de centrul bazinului, diferențele au rămas relativ stabile pe parcursul dezvoltării.
Comportamentul grupului nu este media indivizilor
Cercetătorii au verificat dacă comportamentul bancului rămâne constant în timp. Nu a rămas: fenotipul colectiv din primele cinci zile a fost foarte diferit de cel din ultimele cinci zile ale experimentului. Cu alte cuvinte, comportamentul grupului s-a schimbat semnificativ în primele săptămâni de viață.
Acest lucru pare paradoxal, deoarece moliile amazoniene individuale își păstrează diferențele comportamentale constante în timp. Dacă comportamentul de grup ar fi doar media tendințelor individuale, aceste diferențe ar trebui să rămână relativ stabile. În schimb, comportamentul social s-a modificat într-un mod care nu poate fi explicat doar prin indivizi.
Interacțiunile sociale pot schimba traiectoria unui grup
O explicație posibilă este că interacțiunile sociale devin tot mai importante pe măsură ce peștii se maturizează. La început, când atracția socială este slabă, diferențele dintre grupuri reflectă în mare parte diferențele deja existente între membri. Pe măsură ce peștii devin mai receptivi social, interacțiunile se pot amplifica reciproc: un pește își schimbă mișcarea, altul răspunde, iar răspunsul influențează la rândul său ceilalți.
Astfel de interacțiuni pot consolida diferențele existente, le pot reduce sau pot împinge grupurile pe traiectorii diferite. Studiul nu poate identifica exact ce interacțiuni sociale produc ce traiectorii, dar arată că diferențele la nivel de grup devin mai puțin previzibile în perioada în care receptivitatea socială se schimbă rapid, adică în primele stadii de viață.
„Descoperirile adaugă un nou nivel înțelegerii noastre despre diferențele individuale și comportamentul colectiv. Grupurile de animale sunt adesea tratate ca entități relativ stabile, cu modele caracteristice de mișcare sau organizare socială. Dar rezultatele de la moliile amazoniene sugerează că aceste caracteristici la nivel de grup se pot schimba substanțial în timpul dezvoltării”, a declarat dr. David Bierbach, autor al studiului.
Cum au fost urmăriți peștii
Înțelegerea modului în care apar diferențele la nivel de grup este o problemă veche în studiul comportamentului colectiv. Grupurile sunt de obicei formate din indivizi diferiți și se confruntă cu medii diferite, ceea ce îngreunează stabilirea cauzei unei comportament diferit. Moliile amazoniene, fiind clone naturale, oferă un sistem util pentru a aborda această întrebare.
Cercetătorii au inversat logica: în loc să întrebe cum indivizii diferiți genetic contribuie la comportamentul colectiv, au urmărit ce se întâmplă când indivizi genetic identici sunt plasați împreună în grupuri diferite. Un sistem automat de urmărire video a înregistrat poziția peștilor pe durata orelor de lumină, oferind o imagine detaliată a modului în care s-a schimbat comportamentul fiecărui grup pe parcursul dezvoltării. Această configurație le-a permis cercetătorilor să urmărească grupurile încă din momentul formării lor, nu după ce acestea se dezvoltaseră deja timp de săptămâni.
