Un fosil din Scoția, considerat zeci de ani cel mai vechi reptile, își pierde titlul
Un studiu publicat în revista Nature, condus de cercetători de la Muzeul American de Istorie Naturală și Universitatea Oxford, în colaborare cu Facilitatea Europeană de Radiație Sincrotron, schimbă o concluzie veche de aproape trei decenii despre un mic fosil descoperit în Scoția.
Fosilul Westlothiana lizziae, cu o vechime de 345 de milioane de ani, a fost descoperit în 1984 și poreclit „Lizzie” datorită aspectului său asemănător unei șopârle. Descrierea inițială s-a bazat în mare parte pe ceea ce era vizibil la suprafața celor două plăci turtite: un schelet aproape complet, cu patru membre, ale căror degete aveau vârfuri aparent asemănătoare ghearelor.
Aceste caracteristici l-au deosebit de mulți dintre contemporanii săi, care aveau membre mai asemănătoare înotătoarelor, iar fosilul a fost citat pe scară largă drept cel mai timpuriu amniot adaptat la uscat — grupul de vertebrate care include reptilele, păsările și mamiferele. De la descrierea sa din 1990, Westlothiana a fost folosit frecvent ca fosil de referință în discuțiile despre originea și cronologia amnioților.
Scanările cu raze X dezvăluie branhii și un craniu primitiv
Echipa de cercetare a folosit scanarea cu raze X la Facilitatea Europeană de Radiație Sincrotron din Grenoble, Franța, pentru a vedea prin rocă și a reconstrui structuri anatomice invizibile la suprafața fosilului. Scanările au scos la iveală un craniu primitiv, branhii interne osificate și o gură asemănătoare celei de pește, căptușită cu mii de dinți minusculi — trăsături care exclud posibilitatea ca Westlothiana să fi fost un strămoș al reptilelor.
Concluziile sugerează că animalul era acvatic sau amfibiu, nu terestru. „Trăsăturile surprinzător de primitive ale craniului ne arată că Lizzie nu numai că nu era o reptilă, ci aparținea unei linii mult mai vechi. Se dovedește că aparențele pot înșela, iar Lizzie avea un mod de viață complet diferit de cel crezut anterior”, a declarat Ben Igielman, coautor principal al studiului, care a început această cercetare în timpul studiilor sale de masterat la Universitatea Oxford.
Ghearele nu mai pot stabili singure originea amnioților
În urma studiului, cercetătorii concluzionează că trăsăturile anatomice ale Westlothiana considerate cândva exclusive amnioților adaptați la uscat — inclusiv ghearele și structura labelor, cu cinci degete la membre, caracteristică întâlnită la mamifere și reptile — evoluaseră deja în rândul membrilor mai primitivi și mai acvatici ai liniei de bază a tetrapodelor, grupul mai larg de animale cu patru membre care include amnioții și amfibienii.
„Este o mare surpriză”, a declarat Roger Benson, coautor al studiului și curator Macaulay de paleontologie la muzeu. „Arată că, deși astăzi considerăm amfibienii mai «primitivi» decât reptilele, unele dintre trăsăturile reptilelor erau deja prezente la strămoșul comun al amfibienilor și reptilelor.”
Descoperirile au implicații și pentru interpretarea urmelor fosile folosite recent pentru a susține că amnioții ar fi apărut în perioada Devoniană, acum mai bine de 359 de milioane de ani. Acele urme păstrează impresiile unui animal care mergea pe patru membre, cu degete asemănătoare ghearelor. Dacă rude timpurii ale tetrapodelor, precum Westlothiana, aveau și ele gheare, prezența unor astfel de urme nu mai poate stabili singură că animalul care le-a produs era un amniot.
Cercetarea deschide posibilitatea ca unele urme vechi atribuite anterior amnioților timpurii să fi fost lăsate, de fapt, de membri mai primitivi și amfibii ai liniei tetrapodelor. „Lecția mai largă este că trăsăturile cu aspect terestru, cum ar fi un picior asemănător celui de reptilă, un membru anterior care susține greutatea și falange asemănătoare ghearelor, nu erau caracteristici unice ale tetrapodelor, ci s-au acumulat treptat la rudele lor apropiate, la animale care încă trăiau în apă și pe uscat”, a declarat Xavier Jenkins, coautor principal al studiului.
Printre ceilalți autori ai lucrării se numără Jason Head de la Universitatea Cambridge, Vincent Fernandez de la Facilitatea Europeană de Radiație Sincrotron, Lucy Roberts de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra și Timothy Smithson de la Muzeul Universitar de Zoologie din Cambridge.
