Cel mai amplu studiu despre jaguari arată cum sunt conectate populațiile din Americi
O echipă internațională de cercetători a realizat cea mai cuprinzătoare evaluare de până acum a conectivității arealului jaguarului, identificând habitatele-cheie și coridoarele de deplasare care ar putea ghida eforturile de conservare pentru cel mai mare felin din Americi. Studiul, publicat în Global Change Biology, a folosit date de mișcare de la 172 de jaguari echipați cu zgardă GPS pentru a cartografia zonele esențiale menținerii legăturilor între populații de-a lungul arealului actual al speciei, care se întinde de la Mexic până în nordul Argentinei.
Cercetătorii au identificat 307 zone centrale de locuit care susțin niveluri ridicate de deplasare prezisă a jaguarilor și 176 de coridoare care leagă aceste zone. Împreună, rezultatele oferă o imagine la nivel de areal a modului în care populațiile de jaguari pot rămâne conectate în ciuda pierderii și fragmentării tot mai accentuate a habitatului. Primul autor al studiului este Guilherme Costa Alvarenga, de la Unitatea de Cercetare pentru Conservarea Faunei Sălbatice (WildCRU) de la Universitatea Oxford și de la Grupul de Cercetare în Ecologia și Conservarea Felinelor din Amazonia, parte a Institutului Mamirauá pentru Dezvoltare Durabilă din Tefé, Amazonas, Brazilia. Autorii seniori și co-coordonatori sunt Żaneta Kaszta, de la Departamentul de Biologie al Universității din Danemarca de Sud, anterior la WildCRU Oxford, și Samuel Cushman, profesor în același departament, anterior la Universitatea Oxford.
O fortăreață vastă într-un peisaj tot mai fragmentat
Analiza dezvăluie o fortăreață de o importanță covârșitoare: un peisaj conectat vast care cuprinde părți din regiunile Amazonului, Llanos, Pantanal și Chaco. Acoperind aproximativ 6,5 milioane de kilometri pătrați în 11 țări, această zonă s-a clasat drept cel mai important habitat central pentru conectivitatea jaguarului și a concentrat marea majoritate a densității de deplasare prezise în model. În afara acestei fortărețe centrale, imaginea este mult mai fragmentată.
Cercetătorii au identificat lacune majore de conectivitate în părți din Mexic, America Centrală, Columbia și Pădurea Atlantică. Multe populații de jaguari din aceste regiuni par tot mai izolate, ceea ce ridică îngrijorări privind fluxul genetic pe termen lung și persistența populațiilor.
Teritoriile protejate oferă oportunități suplimentare de coridoare
Pe lângă modelarea conectivității între fortărețele existente de jaguari, echipa a analizat și conectivitatea dintre 905 arii protejate și teritorii indigene. Această a doua abordare de modelare a identificat 507 coridoare potențiale și a evidențiat locurile în care acțiunile de conservare ar putea consolida conectivitatea viitoare. Cercetătorii au constatat că cele două abordări oferă informații complementare. Conectivitatea bazată pe populațiile actuale de jaguari oferă cea mai realistă reprezentare a condițiilor prezente, în timp ce analiza ariilor protejate relevă oportunități potențiale de restaurare sau menținere a conectivității în viitor.
Coridoarele modelate necesită validare pe teren
Studiul apare în contextul în care organizațiile de conservare și guvernele subliniază tot mai mult conectivitatea ca strategie-cheie pentru conservarea biodiversității. Menținerea legăturilor între populații poate ajuta la susținerea fluxului genetic, la facilitarea dispersiei și la reducerea riscului de extincție locală. Autorii subliniază că coridoarele identificate reprezintă trasee modelate, nu rute de deplasare confirmate, și că validarea pe teren rămâne necesară.
Cercetătorii speră că rezultatele vor ajuta la ghidarea protecției habitatelor, a eforturilor de restaurare și a inițiativelor transfrontaliere de conservare menite să mențină conectivitatea pentru jaguari sub presiunea tot mai mare a schimbărilor în utilizarea terenurilor.
