Nivelurile antice ale mării dezvăluie perioadele în care polii Pământului s-au deplasat
Polii Pământului nu rămân mereu în același loc. O regiune cândva apropiată de Polul Nord poate ajunge la ecuator, iar o zonă ecuatorială se poate deplasa spre pol. Fenomenul este cunoscut sub numele de „deplasare polară reală” (true polar wander – TPW) și presupune că scoarța și mantaua Pământului se deplasează împreună față de axa de rotație a planetei.
Unii oameni de știință consideră că acest proces este neglijabil sau constant lent. Însă un studiu recent sugerează că deplasări polare rapide au avut loc de mai multe ori în ultimii 320 de milioane de ani, în special în intervalele cuprinse între 150 și 140 de milioane de ani în urmă și între 100 și 90 de milioane de ani în urmă.
O metodă diferită de urmărire a deplasării polare
Cercetătorii care studiază deplasarea polară reală apelează de obicei la câmpurile magnetice antice înregistrate în roci. O echipă condusă de Mathew Domeier de la Universitatea din Oslo, Norvegia, a ales însă o abordare diferită: analiza nivelurilor antice ale mării, potrivit unui articol publicat în revista Science.
Motivul este că, atunci când Pământul se deplasează în timpul unui eveniment de deplasare polară, oceanele reacționează imediat. Apa crește în anumite regiuni și scade în altele, lăsând urme identificabile în înregistrările antice ale inundațiilor de pe continente.
Cercetătorii au folosit hărți digitale de reconstrucție a inundațiilor continentale la nivel global. Acestea documentează unde a fost uscatul expus și unde a fost acoperit de ape în ultimii 320 de milioane de ani, împărțite în intervale de câte 10 milioane de ani. Echipele au comparat hărțile consecutive pentru a urmări unde mările au avansat și s-au retras pe fiecare continent.
Ulterior, cercetătorii au utilizat modele computerizate pentru a căuta un tipar specific. Atunci când straturile exterioare solide ale Pământului se deplasează față de axa de rotație, oceanele reacționează mai repede decât poate Pământul solid să-și schimbe forma. Aceasta determină creșterea nivelului relativ al mării în două regiuni opuse și scăderea lui în alte două. Găsirea acestui tipar distinct de creșteri și scăderi în hărțile antice ar confirma că deplasarea polară reală rapidă a avut loc cu adevărat.
Dovezi ale unei planete neliniștite
Datele au arătat exact acest lucru. Echipa de cercetare a găsit dovezi pentru patru posibile episoade de deplasare polară rapidă, deși dovezile au fost mult mai puternice pentru două dintre ele. Acestea au avut loc în intervalele: 200–190 de milioane de ani în urmă (Jurasicul timpuriu), 150–140 de milioane de ani în urmă (Jurasicul târziu – Cretacicul timpuriu), 100–90 de milioane de ani în urmă (Cretacicul mijlociu) și 30–20 de milioane de ani în urmă (Oligocen – Miocen).
„Inversiunile noastre corroboră producerea evenimentelor rapide de TPW în Cretacicul mijlociu și în apropierea limitei dintre Jurasicul târziu și Cretacicul timpuriu”, au scris autorii studiului.
Oamenii de știință susțin de asemenea că rezultatele lor sugerează că acestea nu au fost singurele exemple de deplasare polară reală rapidă din istoria planetei noastre.
