Studiu: Urechile interne ale rechinilor dezvăluie o diversitate neașteptată, legată mai degrabă de evoluție decât de mediu
O nouă cercetare asupra anatomiei rechinilor sugerează că forma urechii lor interne este mult mai variabilă decât se așteptau oamenii de știință, iar această variație ar putea fi legată mai mult de istoria lor evolutivă decât de habitatul sau dieta lor.
Studiul, publicat în revista științifică The Anatomical Record, a examinat urechile a 10 specii de rechini, dezvăluind diferențe surprinzătoare în forma și structura unui organ care îi ajută să audă și să își mențină echilibrul.
Echipa de cercetare, condusă de studenții Kaci Dodd și Isamar Lopez-Argueta de la Cal Poly Humboldt, împreună cu profesoara de științe biologice Allison Bronson, a folosit tomografia computerizată pentru a „diseca digital” capetele a 10 specii de rechini și pentru a examina structurile urechii interne în trei dimensiuni.
Cercetătorii au studiat o gamă variată de rechini din habitate diferite, inclusiv rechini mici bioluminescenți și rechini de adâncime, rechinul cu craniu „preistoric”, prădători plați aflați la pândă, precum rechinul înger, și rechini cu șase și șapte branhii.
Oamenii de știință se așteptau ca urechile interne să fie modelate de ecologia rechinilor, inclusiv de dietă și habitat, similar cu ceea ce s-a descoperit la alte grupuri de vertebrate. De exemplu, ei s-au întrebat dacă diferențele de formă a urechii ar putea fi legate de nevoia de a auzi anumite tipuri de pradă sau de adaptarea la viața la mari adâncimi.
În schimb, au descoperit că rechinii cu diete și habitate similare aveau forme foarte diferite ale urechii, ceea ce sugerează că structurile urechii ar putea fi influențate mai puternic de istoria evolutivă. Cu alte cuvinte, rechinii care sunt mai strâns înrudiți au urechi interne similare, chiar și atunci când trăiesc în medii diferite.
„Descoperirile sunt semnificative pentru că ne oferă o nouă modalitate de a înțelege evoluția rechinilor și de a explora mai departe modul în care a evoluat sistemul lor senzorial”, a declarat Allison Bronson. „Această lucrare a fost posibilă pentru că am putut combina tehnologia CT cu o rețea globală de colecții de istorie naturală.”
Munca a necesitat ca cercetătorii să studieze ore în șir imagini CT în tonuri de gri, un proces pe care Bronson îl compară cu o carte de colorat digitală pentru adulți.
Datorită datelor disponibile public despre specimene, bazei de date a Colecției de Pești de la Cal Poly Humboldt și colaborării cu muzee din întreaga lume, echipa lui Bronson documentează sistematic anatomia urechii interne a fiecărui grup viu de rechini și raze. Laboratorul a început această activitate acum șase ani, iar până în prezent 15 studenți de licență au participat la proiect.
