Astronomii observă o stea care „ronțăie” lent o pitică maro la 300 de ani-lumină de Pământ
Cercetătorii de la MIT și colaboratorii lor au descoperit un sistem binar inedit în Calea Lactee, la aproximativ 300 de ani-lumină de Pământ, în care o stea de masă mică absoarbe treptat materie de la o pitică maro aflată pe o orbită extrem de apropiată. Sistemul, denumit ZTF J0440+2325, reprezintă prima observație a unui proces de acreție lentă și susținută între două obiecte de masă redusă.
Majoritatea corpurilor planetare, asemenea Pământului, își orbitează steaua pe traiectorii stabile, detașate. Aceste sisteme se pot schimba brusc atunci când o planetă se apropie prea mult de steaua sa, care o poate atrage și înghiți complet. Astronomii au observat numeroase sisteme planetare stabile, dar și câteva cazuri în care stelele își înghit rapid planetele. Noul sistem descoperit se situează între aceste două extreme.
Semnălul inițial a fost identificat de Zwicky Transient Facility, care scanează cerul pentru variații rapide de strălucire. Cercetătorii au remarcat o curbă de lumină neobișnuită, cu o formă triunghiulară care se repeta, diferită de curbele tipice ale supernovelor. Ani mai târziu, echipa a reluat analiza și a determinat că sursa se află în Calea Lactee, la circa 300 de ani-lumină de Pământ, și au concentrat mai multe telescoape asupra ei.
Măsurătorile au arătat că pitica maro orbitează steaua la fiecare 87 de minute, pe o traiectorie care ar putea încăpea în diametrul Soarelui. Steaua are o masă de aproximativ 85 de ori mai mare decât Jupiter, iar pitica maro de circa 25 de ori masa lui Jupiter. Amplitudinea mică a oscilației observate a confirmat că nu este vorba despre o „văduvă neagră”, ci despre o stea de masă mică orbitată de o pitică maro.
Simulările efectuate de echipă au arătat că particulele de materie desprinse de pe pitica maro cad direct pe suprafața stelei, la viteze foarte mari, asemenea unui asteroid care lovește Luna. Spre deosebire de găurile negre sau stelele neutronice, unde materia formează un disc de acreție, aici materia se lovește direct de suprafața stelei, generând un punct fierbinte strălucitor.
Rata de transfer estimată este de aproximativ o sută de miimi din masa Pământului pe an, ceea ce reprezintă o fracțiune foarte mică din masa piticii maro. Această rată lentă și constantă sugerează că steaua ar putea continua să „ronțăie” pitica maro timp de miliarde de ani. Punctul fierbinte generat de impact, care intră și iese din câmpul vizual pe măsură ce pitica maro orbitează, explică forma triunghiulară a curbei de lumină.
Autorii studiului, publicat în Nature Astronomy, includ cercetători de la MIT, Caltech, University of Hawaii, Instituto de Astrofísica de Canarias, Universidad de La Laguna și Harvard and Smithsonian Center for Astrophysics. Descoperirea deschide calea pentru căutarea altor sisteme similare cu alimentare lentă.
