Stelele neobișnuite ar putea să nu provină din hipernove
Dovezile existenței hipernovelor, teoretizate a fi cele mai puternice explozii din univers, sunt contestate în două lucrări realizate de cercetători de la University College London. Lucrări anterioare susțineau că stele neobișnuite din haloul Căii Lactee și dintr-o galaxie pitică vecină s-ar fi putut forma doar din materialul expulzat de o explozie stelară cu cel puțin 10 ori mai energetică decât o supernovă tipică.
În cele două studii publicate în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, cercetătorii au descoperit că supernovele obișnuite ar putea explica mai bine compoziția neobișnuită a acestor stele, odată ce se ia în considerare modul inegal în care materialul este aruncat în spațiu.
Resturi inegale schimbă dovezile stelare
Primul autor Anmol Aggarwal a declarat că materialele unei supernove nu sunt răspândite uniform: oxigenul poate zbura predominant într-o direcție, sulful în alta, iar stelele noi se pot forma dintr-un amestec de fragmente, nu din amestecul general de elemente. Modelele matematice dezvoltate de cercetători, care au luat în calcul acest aspect, au arătat în toate cazurile că stelele cu un amestec foarte neobișnuit de ingrediente s-au format cel mai probabil din supernove obișnuite.
O supernovă are loc atunci când o stea masivă își epuizează combustibilul și se prăbușește în sine, provocând o explozie imensă. O hipernovă, o explozie mult mai energică, este teoretizată a avea loc atunci când același proces se produce într-o stea mai masivă și cu rotație rapidă. Aceste explozii aruncă material în norii de formare stelară din apropiere, permițând cercetătorilor să analizeze compoziția unei stele și să deducă istoria sa de formare.
Al doilea autor, Dr. Ralph Schoenrich, a explicat că, imediat înainte de a deveni supernovă, o stea are straturi precum un ceapă, cu elemente grele în centru și ușoare spre exterior. Modelul lor analizează cât material din fiecare strat ar fi necesar pentru a se potrivi stelei observate. El a adăugat că nu se știe încă cât de bine se amestecă materialul supernovei înainte de a forma stele noi și că cercetarea sugerează un amestec parțial, incomplet.
Patru stele puse la încercare
În cele două studii, echipa de la UCL a analizat patru stele despre care se considera anterior că s-au format din material expulzat de o hipernovă. În primul studiu, trei dintre aceste stele s-au dovedit a fi mai probabil formate din supernove.
În al doilea studiu, cercetătorii au analizat o singură gigantă roșie din haloul Căii Lactee, cu o compoziție chimică foarte particulară, incluzând o abundență de elemente grele precum argintul și uraniul, care pot fi produse doar prin fuziuni de stele neutronice sau, teoretic, prin hipernova unei stele masive puternic magnetizate. Lucrări anterioare susțineau că steaua nu se putea forma din fuziuni de stele neutronice, deoarece are un conținut foarte scăzut de metale.
O galaxie pitică oferă o altă explicație
În noua analiză, cercetătorii au prezentat o imagine diferită. Ei au remarcat viteza excepțională a stelei și faptul că orbita Calea Lactee în direcție opusă majorității celorlalte stele, argumentând că provine dintr-o mică galaxie pitică unde stelele sărace în metale se pot forma mult mai târziu, la milioane de ani după Big Bang, și abia ulterior a fost atrasă în Calea Lactee. Folosind modelul matematic ce ține cont de exploziile asimetrice, cercetătorii au concluzionat că steaua s-a format cel mai probabil dintr-o fuziune de stele neutronice combinată cu o singură supernovă obișnuită. În galaxiile mici, stelele se formează mai lent, iar când explodează, majoritatea materialului este aruncat în spațiul intergalactic.
