Ciupercă gigantică „D-rex”, descoperită în China, veche de 65 de milioane de ani

Florentina

Descoperire majoră în pădurile Chinei: Cea mai mare ciupercă din grupul Ascomycota

O echipă de cercetători de la Institutul de Botanică Kunming din China a descoperit o specie de ciupercă de dimensiuni remarcabile în pădurile din Yunnan, China. Noua specie, denumită Dianjunus rex, produce corpuri fructifere verticale care ating până la 50 de centimetri înălțime și cântăresc până la 2,2 kilograme, fiind cea mai mare cunoscută în cadrul încrengăturii Ascomycota.

Dr. Indunil C. Senanayake, profesor asociat la Banca de Germoplasmă a Speciilor Sălbatice de la Institutul de Botanică Kunming și autor corespondent al studiului publicat în Frontiers in Fungal Biology, a declarat că această specie remarcabilă reprezintă o nouă familie fungică, Dianjunaceae, și oferă o fereastră rară către evoluția formelor corporale fungice extreme. Descoperirea ilustrează cât de multă biodiversitate fungică rămâne încă nedescoperită în pădurile din Asia de Est.

Caracteristicile speciei și habitatul

În timpul cercetărilor de teren efectuate în păduri conifere temperate din apropierea localităților Damaidi și Yipinglang, precum și în pădurea tropicală din apropierea localității Nanbang, oamenii de știință au găsit corpuri fructifere mari, de culoare albicioasă, aparținând fără îndoială unei specii necunoscute de ciupercă ascomicetă. Acestea creșteau pe rădăcini lemnoase de stejar de plută chinezesc, emergând din rizosferă.

Ascomicetele, cel mai mare grup de fungi cu peste 64.000 de specii, nu produc ciuperci veritabile, ci eliberează spori din structuri mici, asemănătoare unor saci, aflate în interiorul sau pe suprafața acestor corpuri fructifere. Cercetătorii au colectat corpurile fructifere și au depus specimene de referință în colecțiile Institutului de Botanică Kunming. De asemenea, au cultivat spori pe medii pentru a studia morfologia ciupercii și au secvențiat genomul acesteia, inclusiv ansamblul genelor care codifică proteine.

O nouă familie fungică

Rezultatele genetice, confirmate printr-un studiu detaliat al morfologiei, au relevat că ciuperca reprezintă o specie nouă, un gen nou și chiar o familie nouă, Dianjunaceae, în cadrul ordinului Xylariales. Autorii au numit-o Dianjunus rex, datorită dimensiunilor sale regale și vechiului regat Dian. Cea mai apropiată rudă cunoscută a acestei specii este Graphostroma platystoma, care crește pe lemn mort de esență tare în întreaga emisferă nordică și formează singură familia Graphostromataceae.

Xylariales sunt cunoscute pentru producția de compuși secundari, precum și de enzime care pot degrada moleculele vegetale complexe. Astfel de enzime ar putea ajuta Dianjunus rex să digere lemnul mort.

Originea evolutivă și contextul istoric

Utilizând o analiză de tip „ceas molecular” a ADN-ului noii specii și comparându-l cu genomurile a sute de fungi cu vârste evolutive cunoscute, autorii au reușit să estimeze că familia Dianjunaceae a apărut în urmă cu aproximativ 65 de milioane de ani. Este remarcabil faptul că această dată este cu doar un milion de ani după evenimentul de extincție în masă Cretacic-Paleogen, faimos pentru dispariția dinozaurilor, dar și a nenumărate alte animale și plante.

Senanayake a explicat că această cronologie ridică o posibilitate intrigantă: după extincția în masă, pădurile au experimentat schimbări dramatice, inclusiv disponibilitatea bruscă a unor cantități mari de material vegetal mort. Pentru fungii descompunători asociați cu lemnul, o astfel de perturbare ambientală ar fi putut crea noi oportunități ecologice.

De ce crește Dianjunus rex atât de neobișnuit de mare?

Până în prezent, deținătorii recordului printre corpurile fructifere de ascomicete măsurau între 20 și 30 de centimetri înălțime. Senanayake a emis ipoteza că un corp fructifer care se înalță deasupra vegetației și resturilor din jur ar putea asigura o dispersie mai bună a sporilor de către vânt în pădurile dense. Cu toate acestea, o structură atât de mare necesită un aport substanțial de energie, ceea ce sugerează că această strategie a evoluat probabil doar acolo unde beneficiile ecologice au depășit costurile.

Cercetătorii anticipează că mai multe descoperiri de fungi din China subtropicală urmează să fie făcute. Senanayake a subliniat că această regiune combină o eterogenitate excepțională a habitatelor, stabilitate climatică și interacțiuni biotice complexe care favorizează diversificarea fungică. Din punct de vedere istoric, însă, diversitatea fungică din aceste ecosisteme a fost subestimată din cauza dificultăților logistice de eșantionare pe teren, a naturii sezoniere și criptice a fructificării fungice și a accentului istoric pe fungii de importanță economică.

Share This Article