Studiu: Reducerea emisiilor bateriilor reîncărcabile necesită strategii pe partea cererii, nu doar producție mai curată
Un nou studiu coordonat de Universitatea din Melbourne arată că emisiile din lanțul de aprovizionare cu baterii litiu-ion ar putea crește de zece ori până în 2050, pe fondul unei cereri de aproximativ 20 de ori mai mari pentru aceste baterii, folosite în mașini electrice, furgonete, autobuze, camioane și sisteme de stocare a energiei. Cercetarea, publicată în revista One Earth, arată că producția mai curată, deși esențială, nu este suficientă pentru a limita această creștere.
Modelarea realizată de echipă a acoperit întregul lanț global de aprovizionare — producția materialelor pentru baterii, producția componentelor, fabricarea bateriilor și tratarea acestora la finalul duratei de viață — pentru perioada 2024–2050. Potrivit rezultatelor, fără măsuri suplimentare, lanțul global de aprovizionare cu baterii ar putea genera între 19 și 23 de miliarde de tone de emisii echivalente de CO₂ până în 2050.
Combinarea unor strategii ambițioase pe partea de aprovizionare cu măsuri pe partea cererii ar reduce acest total la aproximativ 9–12 miliarde de tone, adică aproximativ jumătate. Din această reducere, măsurile de aprovizionare ar contribui cu circa 3,5–4,7 miliarde de tone, iar strategiile pe partea cererii cu aproximativ 6–7 miliarde de tone.
Autoarea principală a studiului, Wen Li, profesoară asociată la Facultatea de Inginerie și Tehnologia Informației, a explicat că strategiile de decarbonizare pe partea cererii — reducerea dimensiunii bateriilor, prelungirea duratei de viață a acestora și promovarea mobilității partajate — ar putea reduce la aproximativ jumătate emisiile globale echivalente de CO₂ prognozate până în 2050. Ea a subliniat că decarbonizarea pe partea de aprovizionare rămâne esențială, în special energia electrică mai curată și reciclarea, dar că reducerea cererii reprezintă „o oportunitate de atenuare foarte mare”.
Studiul este descris ca una dintre primele evaluări globale detaliate care examinează simultan factorii de aprovizionare și de cerere și prima care analizează mai multe strategii pe partea cererii, comparându-le direct cu eforturile ambițioase de decarbonizare pe partea de aprovizionare. Pe partea cererii, cercetătorii au modelat câte baterii vor fi necesare, ce dimensiuni vor avea, cât vor dura și cât de des vor trebui înlocuite până în 2050, prin avansarea tehnologiei bateriilor și inovarea modelelor de afaceri.
Primul autor al studiului, Haiwei Zhou, a declarat că echipa își propune să îmbunătățească rezoluția regională a modelului, deoarece presiunile legate de minerit, rafinare, electricitate și mediu variază foarte mult de la o regiune la alta. De asemenea, cercetătorii vor să testeze dacă aceeași dinamică între aprovizionare și cerere apare și în alte lanțuri de aprovizionare cu energie curată în creștere rapidă, precum turbinele eoliene și panourile solare.
Potrivit autorilor, decarbonizarea bateriilor ar trebui să depășească reglementarea emisiilor din producție. Prakash Singh, coautor și profesor la Facultatea de Economie și Afaceri a Universității din Melbourne, a arătat că politicile pot încuraja durate de viață mai lungi ale bateriilor, dimensionarea adecvată a acestora, o utilizare mai intensă și aplicații de a doua viață. În viziunea sa, întrebarea mai amplă nu este doar cât de mică este amprenta de carbon a fiecărei baterii, ci și câtă capacitate de baterie este cu adevărat necesară pentru furnizarea serviciului respectiv.
La studiu au participat și cercetători de la Academia Chineză de Științe și de la Universitatea din Sheffield.
