Furia politică nu duce automat la vot: credința în schimbare contează cel mai mult
Furia față de situația politică nu se transformă de la sine în participare la vot, arată un studiu recent publicat în revista PLOS ONE. Cercetarea, realizată de specialiști din cadrul Departamentului de Comunicare al Universității de Stat din Michigan, a analizat modul în care furia și percepția propriei capacități de a influența rezultatele politice se leagă de implicarea civică și de intenția de a vota.
Studiul a chestionat aproape 2.000 de adulți din Statele Unite cu cinci săptămâni înainte de alegerile prezidențiale din 2024. Autorii au urmărit o formă specifică de eficacitate politică internă, și anume convingerea fiecărei persoane că poate participa eficient la viața politică, și au examinat felul în care aceasta interacționează cu furia.
Mecanismul din spatele acțiunii politice
Cercetătoarea principală Monique Turner a dezvoltat Modelul Furia-Activism pentru a explica faptul că furia nu acționează singură, ci împreună cu percepția eficacității. Potrivit acesteia, furia nu echivalează întotdeauna cu agresivitate sau violență, iar atunci când oamenii se simt împuterniciți să schimbe situațiile care îi înfurie, ei sunt mai predispuși la comportamente prosociale.
Rezultatele au arătat că participarea depinde de două elemente: dacă oamenii cred că pot face ceva în privința lucrurilor care îi înfurie și dacă scopul este activismul sau votul. În rândul persoanelor care se îndoiau că pot produce o schimbare, o furie mai intensă a fost asociată cu o disponibilitate mai mare de a se implica politic, de exemplu prin voluntariat în campanie.
Furia extremă poate descuraja votul
În ciuda faptului că o furie mai puternică acționează ca un catalizator pentru implicare, persoanele care resimțeau o furie extremă au manifestat un interes mai scăzut pentru vot. Concluzia sugerează că furia nu mobilizează singură, ci trebuie să existe și o cale credibilă de acțiune care să fie oferită oamenilor.
Din această perspectivă, specialiștii în comunicare și campaniile politice trebuie să ofere modalități concrete prin care oamenii să acționeze și ar putea avea nevoie de eforturi suplimentare pentru a-i determina să voteze, întrucât cei mai înfuriați s-au arătat cel mai puțin dispuși să meargă la urne. Altfel spus, bazarea pe furie extremă pentru a încuraja votul ar putea avea efecte contrare în rândul persoanelor care se simt deja lipsite de putere.
„Este important să înțelegem că furia este un mobilizator, însă studiul nostru atrage atenția asupra faptului că tipul de acțiune pe care oamenii îl întreprind depinde de credința că schimbarea este posibilă”, a declarat Turner.
La cercetare au mai contribuit Ellen Reinhart, cercetătoare postdoctorală, Dustin Carnahan, profesor asociat, și David Markowitz, profesor distins, toți din cadrul aceleiași universități.
