ADN colectat din aer, folosit pentru cartografierea biodiversității pe distanțe de peste 1.000 de kilometri
Cercetătorii de la Universitatea Curtin au identificat urme de ADN de la sute de specii de plante și animale, colectând mostre din aer cu ajutorul unui dispozitiv montat pe o mașină, pe parcursul unui traseu de peste 1.100 de kilometri prin Australia de Vest. Studiul arată că această metodă ar putea ajuta la monitorizarea biodiversității pe teritorii întinse și la depistarea speciilor dăunătoare pentru agricultură și mediu.
Mostrele au fost prelevate aproximativ la fiecare 26 de kilometri, pe ruta dintre Cottesloe și Cocklebiddy, traversând păduri, terenuri agricole și regiuni interioare spre Nullarbor. Prin analiza materialului genetic colectat, echipa a identificat 633 de tipuri diferite de plante și animale, inclusiv specii sălbatice native, insecte și specii invazive.
Autorul principal al studiului, Joshua Newton, de la Școala de Științe Moleculare și ale Vieții din cadrul Universității Curtin, a declarat că rezultatele arată că ADN-ul colectat din aer reflectă diferențele dintre peisajele traversate. „Fiecare mediu are propriul amestec de plante și animale, iar noi am vrut să vedem dacă putem detecta aceste diferențe pur și simplu colectând ADN din aer în timp ce ne deplasam”, a spus el. Cercetarea a fost publicată în revista Molecular Ecology Resources.
Studiul a constatat că habitatul și condițiile de mediu au explicat mai bine diferențele dintre plantele și animalele detectate decât distanța parcursă. Potrivit autorilor, tehnica ar putea completa anchetele tradiționale, care presupun adesea căutarea individuală a speciilor pe teren.
Coautorul Paul Nevill, de la aceeași instituție, a subliniat că metoda oferă o modalitate practică de a extinde monitorizarea biodiversității în zone greu de investigat sau care consumă mult timp. „Posibilitatea de a colecta ADN în timpul deplasării prin peisaj deschide perspective interesante pentru monitorizarea biodiversității pe distanțe mari”, a afirmat el, adăugând că abordarea poate evidenția zonele care necesită studii mai detaliate.
Pe traseu, cercetătorii au detectat și 12 specii de dăunători reglementați, precum și alte specii importante din punct de vedere agricol și de mediu, între care viermele de bob nativ, musca stabilă și musca australiană a oilor. Aceste rezultate sugerează că eșantionarea ADN-ului din aer ar putea contribui la monitorizarea biosecurității.
Autorii avertizează însă că ADN-ul poate fi transportat prin aer sau indirect, inclusiv de vehicule, astfel încât detectarea unei specii nu înseamnă neapărat că aceasta trăiește exact în locul respectiv. Pentru confirmarea unor rezultate pot fi necesare investigații suplimentare.
Newton a precizat că metoda ar trebui să completeze tehnicile existente, nu să le înlocuiască. „ADN-ul din aer ne oferă o altă modalitate de a căuta semne ale vieții pe suprafețe mari. Combinată cu alte metode de monitorizare, ar putea ajuta cercetătorii și administratorii de terenuri să înțeleagă mai bine unde sunt detectate speciile și unde este nevoie de investigații suplimentare”, a concluzionat el.
