Emisiile de metan din Baltimore urmează tipare zilnice și sezoniere, arată un studiu
Emisiile de metan din cartierele urbane și suburbane ale orașului Baltimore urmează un ciclu zilnic, cu valori minime noaptea și maxime în timpul zilei, iar zonele urbane prezintă în plus o variație sezonieră, cu un vârf în februarie și un minim în august. Acestea sunt concluziile unui studiu realizat de o echipă de cercetători în științele atmosferei și ale climei, publicat în revista Environmental Science & Technology.
Cercetătorii au analizat citirile de metan provenite de la șapte turnuri de măsurare amplasate în interiorul și în jurul orașului Baltimore și le-au comparat cu datele agregate privind consumul de gaze naturale la nivel de cartier, furnizate pentru anul 2022 de compania locală de distribuție a gazelor. Turnurile, supravegheate la acea vreme de Institutul Național de Standarde și Tehnologie din cadrul Departamentului pentru Comerț al Statelor Unite, măsurau la fiecare două secunde cantitatea de metan din aer la 100 de metri deasupra solului.
La cele două stații pentru care erau disponibile atât măsurători de metan, cât și date privind consumul de gaze, cercetătorii au constatat că ratele zilnice de consum de gaze urmau un ciclu foarte asemănător cu cel al emisiilor de metan: atât consumul, cât și emisiile erau cele mai scăzute noaptea și cele mai ridicate ziua. Deoarece conductele de gaz din orașe și cartiere sunt presurizate 24 de ore pe zi, acest tipar clar de fluctuație zilnică nu poate fi atribuit scurgerilor din conductele principale, a explicat Helen Kenion, autoarea principală a studiului, cercetătoare postdoctorală la Universitatea din Cincinnati, care a coordonat cercetarea în cadrul tezei sale de doctorat în meteorologie și științele atmosferei la Penn State, finalizată în 2025.
Potrivit cercetătoarei, pentru că fluctuațiile zilnice apar atât vara, cât și iarna, este puțin probabil ca scurgerile de după contor – cele care apar după ce gazul trece din conductele principale în ramificațiile mai mici ale consumatorilor – să fie cauzate în totalitate de centralele termice defecte. Mai probabil, acestea provin din surse folosite tot anul, precum boilerele sau aparatele de bucătărie.
Deși companiile de gaze monitorizează în mod obișnuit scurgerile din conductele principale, ramificațiile mici care intră în locuințe și clădiri, precum și racordurile la aparate, nu sunt verificate frecvent și pot pierde cantități mici de gaz atunci când aparatele sunt în funcțiune. O parte din aceste scurgeri mici ar putea fi asociate, de exemplu, cu aprinderea aragazului, când o cantitate de gaz ajunge inevitabil în aer.
Pe lângă fluctuațiile zilnice, cartierele urbane din Baltimore – corespunzătoare la două dintre cele șapte situri de monitorizare – au înregistrat și o variație sezonieră a emisiilor de metan, cu un vârf în februarie și o scădere treptată până la un minim în august. Comparând aceste date cu programul sezonier de reparații furnizat de compania locală de distribuție a gazelor, cercetătorii au găsit o corelație clară.
Întrucât siturile suburbane și rurale nu au prezentat un tipar sezonier, cercetătorii au formulat ipoteza că diferența este legată de materialele din care sunt construite conductele. Cartierele urbane din Baltimore folosesc conducte vechi din fontă, rigidă, care se pot deplasa și desprinde atunci când solul îngheață și se dezgheață, provocând scurgeri. În schimb, zonele suburbane și rurale din jurul orașului folosesc conducte mai noi din PVC, care se pot îndoi fără să se rupă în timpul ciclurilor de îngheț și dezgheț.
Kenion a subliniat că emisiile sunt mai mari în zonele cu conducte din fontă, ceea ce arată că materialul contează. Ea a explicat și de ce emisiile scad abia în august: este nevoie de timp pentru ca compania de gaze să identifice locurile scurgerilor și să le repare, iar lucrările continuă și după încălzirea vremii.
Ken Davis, profesor de științele atmosferei și ale climei și coautor al studiului, a declarat că cercetarea reprezintă un pas înainte spre o înțelegere a proceselor care stau la baza scurgerilor de metan din sistemele urbane de distribuție a gazelor naturale. Metoda echipei oferă, potrivit acestuia, o bază conceptuală pentru deducerea tiparelor emisiilor de metan la scară locală în Baltimore, care ar putea fi aplicată măsurătorilor atmosferice existente și în alte orașe.
Kenion a precizat că, de obicei, emisiile sunt estimate pentru întregul oraș, fără a fi defalcate spațial pe cartiere. Analizarea datelor privind consumul de gaze împreună cu datele de monitorizare locală de înaltă rezoluție a permis echipei să facă noi conexiuni și să identifice indicii despre sursele emisiilor de metan. Metanul, un gaz cu efect de seră puternic și principalul component chimic al gazelor naturale, a fost subestimat sau omis în mod istoric în estimările privind emisiile, potrivit cercetătorilor.
