Fluturii migratori folosesc busole naturale diferite: descoperire importantă pentru conservarea speciilor
Cercetătorii de la Universitatea Keele au descoperit că fluturii migratori pot utiliza sisteme de navigație diferite pentru a-și găsi drumul în timpul migrațiilor, ceea ce subliniază importanța înțelegerii modului în care diferite specii ar putea reacționa la schimbările de mediu.
Dr. Dmitry Kishkinev și Dr. Aleksandr Pakhomov, cercetător postdoctoral Marie Skłodowska-Curie, au studiat modul în care fluturii din specia Vanessa atalanta — cunoscuți și sub numele de fluturi amiral roșu, una dintre cele mai recognoscibile specii migratoare din Marea Britanie și Europa — navighează în timpul migrației. Cercetarea s-a concentrat pe înțelegerea modului în care acești fluturi își determină și mențin direcția migratorie sezonieră și dacă se bazează pe soare, pe alte indicii vizuale din cer sau pe câmpul magnetic al Pământului.
Fluturii amiral roșu se bazează pe indicii solare
Cercetătorii au studiat comportamentul migrator al fluturilor folosind un simulator de zbor — un aparat în care o insectă legată este expusă la condiții de mediu controlate pentru a investiga indiciile pe care le utilizează pentru navigație. De exemplu, cercetătorii au expus fluturii la condiții naturale de cer, cu și fără soare vizibil, și au manipulat experimental câmpurile magnetice din jurul lor.
Rezultatele, publicate în Journal of the Royal Society Interface, au arătat că fluturii amiral roșu se bazează în principal pe indicii solare pentru a-și menține direcția migratorie. În condițiile experimentale în care aceste indicii lipseau, fluturii nu au reușit să mențină o direcție migratorie consistentă. Cercetătorii nu au găsit nicio dovadă că fluturii amiral roșu ar putea folosi câmpul magnetic al Pământului ca busolă independentă.
Această descoperire contrastează cu rezultatele anterioare obținute la bine-studiatul fluture monarh nord-american, care poate utiliza câmpul magnetic al Pământului pentru navigație în anumite condiții de lumină, atunci când indiciile solare lipsesc. Rezultatele sugerează că chiar și fluturii migratori înrudiți îndeaproape pot folosi mecanisme de navigație fundamental diferite.
De ce contează această diferență
Descoperirea evidențiază motivul pentru care concluziile obținute de la o singură specie-model bine studiată nu sunt suficiente pentru a înțelege modul în care schimbările de mediu induse de om ar putea afecta migrația diferitelor specii de fluturi.
Cercetătorii doresc acum să extindă studiul pentru a investiga ce indicii cerești specifice folosesc fluturii și moliile pentru navigație. De exemplu, rămâne neclar dacă fluturii amiral roșu se bazează pe poziția soarelui pe cer sau pe alte informații vizuale, cum ar fi gradientele de culoare din cer, pentru a-și determina direcția migratorie. Ei doresc de asemenea să înțeleagă cum condițiile de mediu în schimbare ar putea afecta disponibilitatea și fiabilitatea acestor indicii.
Echipa desfășoară totodată un studiu separat asupra moliilor din specia Catocala nupta, care a relevat că aceste migratoare nocturne se bazează în mare parte pe cerul înstelat pentru a-și menține direcția migratorie. Prin urmare, fluturii și moliile migratoare pot fi deosebit de vulnerabile la lumina artificială nocturnă, care poate interfera cu vizibilitatea indiciilor cerești naturale sau cu ceasurile lor interne legate de sistemele de navigație cerească.
Declarațiile cercetătorilor
Autorul principal Pakhomov a declarat: „Diferite specii de fluturi și molii migratoare pot depinde de indicii senzoriale foarte diferite pentru a-și găsi drumul. Descoperirile noastre arată că nu putem presupune pur și simplu că ceea ce știm despre fluturii monarh se aplică și altor fluturi migratori.”
El a adăugat: „Schimbările climatice, lumina artificială nocturnă și poluarea electromagnetică pot interfera cu indiciile senzoriale pe care insectele migratoare se bazează pentru navigație. Fără a înțelege cum navighează diferite specii, va fi dificil să evaluăm cât de vulnerabile pot fi acestea la aceste perturbări.”
„Fluturii și moliile migratoare joacă roluri ecologice importante, inclusiv polenizarea și circulația nutrienților între ecosisteme. Migrațiile lor sunt prin urmare strâns legate de stabilitatea și funcționarea multor comunități ecologice. Protejarea acestor specii necesită o înțelegere mai profundă a sistemelor lor de navigație și a modului în care acestea pot fi afectate de mediile în schimbare rapidă”, a mai spus Pakhomov.
Kishkinev, lector în comportament animal și neuroștiințe comportamentale, a adăugat: „Cercetarea migrației fluturilor și moliilor este încă la început, dar dezvăluie deja perspective fascinante. Aceste studii arată cât de complexă poate fi migrația — chiar și în cazul unor insecte minuscule care cântăresc mai puțin de un gram și se bazează pe creiere miniaturale pentru a le ghida în călătorii de mii de kilometri de-a lungul unor continente întregi.”
