O graniță vizuală comună poate reduce escaladarea conflictelor
De ce escaladează adversarii conflictele în războaie costisitoare și prelungite, chiar dacă niciuna dintre părți nu își dorește lupta? Și ce i-ar putea ajuta, în ceața războiului, să rupă acest ciclu? Un studiu realizat cu ajutorul unui joc pe calculator cu doi jucători sugerează că o graniță vizuală comună poate încuraja pacea.
Cercetarea a fost coordonată de Tao Gao, profesor în departamentele de comunicare și statistică ale UCLA, alături de Zhen Li de la Universitatea Zhejiang din Hangzhou, China, și a fost publicată în Journal of Experimental Psychology: General.
În joc, participanții concurează pentru a-și maximiza averea ocupând teritoriu limitat pe o grilă. Își extind teritoriul trimițând trupe din baze, care înaintează câte un pătrat pe rundă, și colectează o „taxă” din fiecare pătrat ocupat, iar averea se transformă automat în trupe suplimentare. Când trupele adverse se întâlnesc pe același pătrat, forța mai mare are o probabilitate mai ridicată de victorie. Războiul este conceput deliberat ca distructiv pentru ambele părți, astfel încât chiar și învingătorul poate suferi pierderi grele.
Jucătorii nu pot comunica între ei și trebuie să deducă intențiile adversarului doar observând mișcările trupelor. Această incertitudine creează o versiune a ceea ce strategii militari numesc „ceața războiului”.
Fără granițe evidente pe grilă, jucătorii au avut dificultăți în a distinge mișcările ofensive de cele defensive. Ei confundau frecvent apărarea cu agresiunea, creând ceea ce se numește „dilema securității”: un jucător își avansează trupele pentru protecție, adversarul percepe mișcarea ca amenințare și răspunde cu o consolidare militară proprie, care la rândul ei pare amenințătoare.
„În joc, și în întreaga lume, fără a cunoaște intențiile celuilalt, acțiunile defensive sunt adesea interpretate greșit ca amenințări, ceea ce duce la escaladarea conflictelor și la războaie costisitoare”, a declarat Gao. „Dimpotrivă, dacă intențiile celuilalt sunt clare, conflictele tind să se dezamorseze.”
Cercetătorii au introdus apoi o modificare minoră: au împărțit grila în două regiuni de culori diferite, creând o diviziune vizuală menită să imite repere naturale din lumea reală. Chiar și atunci când participanții au fost încurajați să ignore grupurile de culori — și li s-a spus că acestea nu au valoare defensivă și nu afectează recompensele — ei au folosit în continuare aceste diviziuni vizuale ca și cum ar fi fost granițe legitime.
Au fost mai puțin probabil să trimită trupe pe teritoriul perceput al celuilalt jucător și mai probabil să își concentreze apărarea de-a lungul liniei de separare. Bătăliile și pierderile au scăzut, iar perioadele de coexistență pașnică au durat mai mult. Granițele le-au oferit ambilor jucători un punct de referință comun pentru interpretarea comportamentului celuilalt, făcând mai ușoară distincția între acțiunile defensive și cele agresive.
Astfel de referințe comune, cunoscute sub numele de „puncte focale”, pot ajuta oamenii să își coordoneze acțiunile chiar și fără comunicare directă, contribuind la pace și cooperare. „Acest lucru arată că, pentru a rezolva un conflict, oamenii au nevoie de ceva reciproc evident și comun — chiar și atunci când ceea ce agreează nu are legătură cu conflictul în sine”, a spus Gao.
Cercetarea mai largă a lui Gao examinează modul în care oamenii interpretează intuitiv acțiunile, intențiile și motivațiile celorlalți, adesea pe baza unor informații vizuale limitate. El a început să creeze acest joc în 2021, după ce a citit despre modul în care Primul Război Mondial a izbucnit în urma deciziilor unui număr relativ mic de oameni și a dus la un conflict lung și costisitor, cu milioane de victime. A aflat despre dilemele de securitate cu care se confruntau Rusia, Germania și Franța la acea vreme și despre cum acțiuni precum construcția defensivă de căi ferate puteau fi interpretate ca precursor al unui atac.
„În mod ironic, am creat acest joc pur și simplu pentru a explora teorii psihologice, când lumea era încă în mare parte în pace, în jurul anului 2020. Până când l-am terminat, războaie izbucniseră în Ucraina, Israel și Iran”, a spus Gao, adăugând că este tulburător să vadă cum dilema securității evidențiată în joc se manifestă acum la scară globală.
Gao a notat că cercetarea are implicații pentru utilizarea tot mai mare a inteligenței artificiale în negocierile cu oamenii. „Deși un război între oameni și AI reprezintă poate cel mai extrem scenariu, conflictele de interese între oameni și AI vor deveni cu siguranță relevante într-un spectru larg de scenarii sociale, în special când AI, acționând ca agent al stăpânului său uman, negociază cu alți oameni”, a spus el. „Prin urmare, înțelegerea entităților mentale proeminente din structura conceptuală umană devine crucială.”
