Politica japoneză pentru zonele depopulate nu reușește să stabilizeze comunitățile pe termen lung
O analiză pe termen lung a efectelor politicii japoneze de desemnare a zonelor depopulate (DAD) arată că aceasta nu a avut un efect mediu semnificativ din punct de vedere statistic asupra populației sau ocupării forței de muncă în orașele mici și mijlocii din Japonia. Rezultatele au fost publicate în revista Cities.
Orașele mici și mijlocii sunt esențiale pentru o dezvoltare națională echilibrată, însă multe dintre ele se confruntă cu pierderi prelungite de populație, îmbătrânire demografică și piețe ale muncii slăbite. Japonia aborda aceste probleme de peste jumătate de secol prin politica DAD, un cadru național care identifică municipiile afectate de scăderea populației și le sprijină prin măsuri în domeniul infrastructurii, fiscal, industrial și social.
Associate Professor Haruka Kato, de la Graduate School of Human Life and Ecology din cadrul Osaka Metropolitan University, a evaluat efectele pe termen lung ale politicii DAD asupra orașelor mici și mijlocii japoneze. Studiul a analizat date din perioada 1980–2020 pentru 1.561 de orașe mici și mijlocii cu populații de aproximativ 200.000 de locuitori sau mai puțin, comparând 771 de municipii desemnate cu 790 de municipii nedesignate.
Folosind o abordare de tip difference-in-differences defazată, analiza a estimat efectele desemnării DAD asupra populației totale, asupra numărului total de persoane angajate și asupra rezidenților angajați care lucrează în municipiul de reședință. Rezultatele nu au arătat niciun efect mediu semnificativ din punct de vedere statistic asupra populației sau ocupării forței de muncă în perioada ulterioară desemnării.
Totuși, analiza de tip event-study a scos la iveală un model important de întârziere. Timp de aproximativ 15 ani după desemnare, nu a fost detectat niciun efect semnificativ statistic asupra populației, însă la circa 20 de ani după desemnare, municipiile desemnate au început să înregistreze o scădere semnificativă a populației, iar numărul persoanelor angajate a urmat o traiectorie descendentă similară. În schimb, rezidenții angajați care lucrează în propriul municipiu nu au înregistrat aceeași scădere agregată.
Aceste constatări sugerează că desemnarea singură nu poate inversa și nici măcar stabiliza declinul structural cu care se confruntă multe orașe mici și mijlocii. „Politica DAD a fost creată pentru a sprijini comunitățile care se confruntă cu depopularea, însă rezultatele noastre arată că dependența pe termen lung de o politică bazată pe desemnare poate să nu fie suficientă”, a declarat Kato. „Orașele care se micșorează au nevoie de strategii inteligente de declin care să pună în centru calitatea vieții locuitorilor, serviciile durabile și reziliența comunității.”
