Studiu global: infrastructura urbană crește mai lent decât populația orașelor
Orașele mari nu cresc proporțional din punct de vedere al construcțiilor pe măsură ce populația lor crește, arată o analiză globală realizată de o echipă de cercetători de la Universitatea New York și publicată în revista Nature Cities. Conform studiului, infrastructura construită a orașelor crește mai lent decât numărul de locuitori, ceea ce înseamnă că zonele urbane dens populate sunt construite „mai ușor” din punct de vedere material.
Consum mai mic de materiale pe locuitor în orașele mari
Cercetarea contrazice presupunerea larg răspândită potrivit căreia fiecare locuitor al unui oraș are nevoie de aceeași cantitate de materiale, indiferent de localizare, astfel încât masa construită ar crește proporțional cu populația. Studiul arată însă că orașele mai mari au constant mai puțină masă construită pe locuitor decât orașele mai mici: un oraș cu o populație dublă față de un oraș comparabil are doar aproximativ 87% mai multă masă construită, nu de două ori mai multă. La nivel de cartier, efectul este și mai pronunțat: un cartier care găzduiește de două ori mai mulți oameni decât altul se descurcă cu doar 68% mai mult material construit.
Transportul public, exemplu de eficiență materială
Autorii studiului citează transportul ca exemplu al acestui fenomen. În comunitățile mici, automobilul este adesea singurul mijloc de transport, iar un autoturism aflat în mișcare necesită 35 de metri pătrați de carosabil, transportând în medie doar 1,5 pasageri, ceea ce înseamnă 23 de metri pătrați de pavaj pe persoană. În schimb, un autobuz standard folosește 80 de metri pătrați de drum în mișcare, dar transportă 30 de pasageri, reducând necesarul de material pe persoană la doar 2,6 metri pătrați, o scădere de aproape nouă ori.
Cartierele dense și facilitățile comune reduc necesarul de spațiu construit
La nivel de cartier, cercetătorii dau exemplul orașului New York pentru modul în care comunitățile dense și caracteristicile marilor orașe contribuie la o construcție mai „ușoară”. Locuitorii folosesc același sistem de metrou și, prin urmare, împart materialele construite pentru tuneluri și trenuri. Această eficiență este completată de particularitățile cartierelor marilor orașe: locuitorii nu împart doar linia de metrou, ci și cafenelele, sălile de sport, spălătoriile și magazinele alimentare. Apartamentele mai mici și facilitățile partajate din afara locuințelor sunt chiar mecanismul care duce la o eficiență materială mai ridicată în cartierele dense.
O cartografiere a masei urbane în peste 3.000 de orașe
Studiul reprezintă prima evaluare globală a masei urbane, de la nivel de cartier până la orașe întregi. Cercetătorii au examinat hărți satelitare ale clădirilor, drumurilor, metrourilor și pavajelor din peste 3.000 de orașe din întreaga lume. Pe baza acestor date, autorii estimează că mediul construit urban totalizează 327 de miliarde de tone de materiale. Deși masa totală a mediilor construite este uriașă, ea nu este proporțională cu densitatea populației: masa construită crește în mod constant mai lent decât populația unui oraș.
Implicații pentru planificarea urbană
Modelul matematic al cercetătorilor explică de ce apare acest fenomen: eficiența la nivel de oraș rezultă din modul în care oamenii se grupează în cartiere. Zonele dens populate implică pereți, fundații și drumuri comune, ceea ce face marile orașe mai economice din punct de vedere material. Infrastructura nu este discretă în orașele dense, ci servește simultan mai mulți oameni, reducând masa construită.
Autorii recunosc că creșterea populației poate pune presiune pe locuitorii orașelor și că o densificare necontrolată poate intensifica provocările sociale și de sănătate publică. Cu toate acestea, ei consideră rezultatele un instrument util pentru planificarea urbană. Potrivit acestora, o politică urbană eficientă necesită depășirea simplelor presupuneri pe cap de locuitor, adoptarea unor indicatori ajustați la scară și gestionarea orașelor ca sisteme complexe imbricate. Cercetătorii au creat și o hartă interactivă a orașelor studiate, care ilustrează acest fenomen.
