Cum ne rescriem amintirile despre artiștii decăzuți, dar nu și arta lor
Când aflăm vești tulburătoare despre un artist pe care îl admirați, memoria nu rămâne intactă. Un studiu realizat de cercetători de la University of South Florida arată că oamenii își reconstruiesc amintirile în două direcții diferite: își reevaluează în sens negativ percepția despre creator, dar își păstrează nealterată plăcerea amintită față de operele sale.
Fenomenul, descris de autori drept „reconstrucție diferențiată a memoriei”, a fost analizat în cinci experimente care au urmărit modul în care participanții îi evaluează pe creatori și creațiile acestora înainte și după ce află despre fapte reprobabile ale acestora. Studiul a fost publicat în Journal of Experimental Social Psychology.
„Retrospectiv, oamenii își diminuează selectiv percepțiile trecute despre creator, păstrând însă protejată plăcerea trecută legată de creație”, a explicat Sally MyungJin Shin, profesoară asistentă de marketing la Muma College of Business și autoarea principală a studiului. Alături de ea au semnat cercetarea Paul Rozin de la University of Pennsylvania și Gal Zauberman de la Yale University.
Autorii nu au urmărit doar felul în care scandalurile afectează admirația actuală față de un artist, ci au vrut să afle dacă o cădere din grație poate remodela atitudinile din trecut. Rezultatele arată că susținătorii își reevaluează afecțiunea din trecut pentru creator, dar își conservă amintirile plăcute despre creații.
Exemplul lui Bill Cosby ilustrează contextul cercetării: în anii 1990, emisiunea sa domina televiziunea de maximă audiență, iar o serie de procese din 2014 i-au obligat pe fani să își reevalueze susținerea pentru actor și pentru emisiunile sale.
Fenomenul nu se limitează la actori de televiziune. Când ascultătorii au aflat despre neglijența parentală din trecutul lui Ray Charles, opiniile lor actuale despre el și despre muzica sa au scăzut, însă amintirile despre cât de mult le plăcea muzica lui au rămas la fel de pozitive. Un tipar similar a apărut în cazul lui John Lennon: după ce participanții au aflat despre istoricul său de abuz fizic, admirația actuală pentru el și pentru muzica sa a scăzut, dar amintirea plăcerii de a-i asculta muzica a rămas neschimbată.
În loc să reseteze întreaga amintire din trecut, creierul pare să facă ceea ce cercetătorii numesc „chirurgie morală”: oamenii rescriu felul în care își amintesc creatorul, lăsând însă neatinse amintirile despre opera acestuia.
„Cel mai surprinzător este că abilitatea de a separa arta de artist există doar când privim înapoi în timp”, a spus Shin. Potrivit acesteia, psihologia umană rezolvă conflictul interior: privind discret în urmă și coborându-și părerea despre persoană, oamenii își protejează amintirile fericite și nostalgia personală de a fi afectate.
