O nouă specie de dinozaur care se hrănea cu fructe a fost descoperită în formațiunea Hell Creek
Paleontologi de la Universitatea Stony Brook, Muzeul Regal Ontario și Serviciul Geologic din Dakota de Nord au identificat o nouă specie de dinozaur, Infernogallus jamesi, despre care cercetările arată că este primul dinozaur cunoscut specializat în consumul de fructe. Studiul, publicat în revista Nature Communications, a fost condus de Gregory Funston, profesor asistent în Departamentul de Științe Anatomice al Universității Stony Brook.
Infernogallus jamesi aparține grupului caenagnathidelor, dinozauri fără dinți, acoperiți cu pene. Avea dimensiunea unui curcan și cântărea aproximativ 12 kilograme, fiind unul dintre cei mai mici membri ai grupului său chiar și la vârsta adultă. Fosilele, care includ un craniu aproape complet articulat și un schelet parțial, au fost descoperite în formațiunea Hell Creek, întinsă pe teritoriul statelor Montana, Dakota de Nord, Dakota de Sud și Wyoming, unde animalul ar fi trăit alături de T. rex și Triceratops. Rămășițele sunt expuse în prezent la Muzeul Regal Ontario.
Numele genului, care se traduce prin „găina din iad”, face referire la locul descoperirii. Deși înrudit cu dinozauri carnivori, Infernogallus avea un craniu specializat pentru zdrobirea fructelor cărnoase, pentru a îndepărta pulpa de sămânță. Analiza mecanicii masticației arată că oasele palatului se arcuiau în jos în cavitatea bucală, ceea ce făcea ca anumiți mușchi să fie orientați de la față spre spate, nu de sus în jos. Astfel, ciocul se putea mișca înainte și înapoi, similar masticației umane, spre deosebire de mușcătura verticală rigidă a altor dinozauri.
Cercetătorii au reconstruit craniul prin tomografie computerizată și au constatat că această configurare musculară, rară în regnul animal, apare astăzi la mamifere precum oamenii și la unele păsări specializate în consumul de fructe, cum este papagalul Psittrichas. Echipa concluzionează că adaptările au evoluat probabil din același motiv: procesarea alimentelor moi în cavitatea bucală, nu în intestin.
Descoperirea sugerează că dinozaurii ar fi putut avea un rol nerecunoscut în evoluția plantelor cu flori, ca răspânditori de semințe, funcție îndeplinită astăzi de păsări, reptile și mamifere mici. În Cretacicul, plantele cu flori au înlocuit plantele cu conuri ca vegetație dominantă, iar înregistrările fosile includ fructe fosilizate. Potrivit cercetătorilor, capacitățile de masticație ale caenagnathidelor s-au dezvoltat pe măsură ce fructele au devenit mai mari și mai răspândite.
David Evans, curator șef de istorie naturală la Muzeul Regal Ontario și autor senior al studiului, a declarat că rămășițele complete ale dinozaurilor mici precum Infernogallus sunt foarte rare în înregistrările fosile, iar craniul neobișnuit oferă indicii surprinzătoare despre evoluția și specializarea alimentară a dinozaurilor. Descoperirea arată, de asemenea, că diversitatea și comportamentele dinozaurilor de la finalul Cretacicului nu sunt încă pe deplin cunoscute, ceea ce alimentează dezbaterea științifică privind eventualul declin al dinozaurilor înainte de extincția lor.
