Rădăcinile plantelor arctice, posibil rol esențial în dinamica climatică
Un nou studiu de sinteză la care au participat cercetători de la Universitatea Umeå subliniază importanța proceselor care se desfășoară sub suprafața solului în ecosistemele de tundră din Arctica. Lucrarea, publicată în Nature Reviews Earth & Environment, arată că rădăcinile plantelor și mediul din imediata lor vecinătate influențează modul în care aceste ecosisteme, aflate printre cele mai rapid schimbătoare de pe Pământ, răspund schimbărilor climatice.
Permafrostul arctic conține între aproximativ 1.460 și 1.600 de miliarde de tone metrice de carbon organic, cantitate de circa două ori mai mare decât cea prezentă în atmosferă. Pe măsură ce clima se încălzește și permafrostul se dezgheață, o parte din acest carbon ajunge în atmosferă. Totodată, topirea permafrostului modifică echilibrul tundrei – zona lipsită de arbori din jurul Polului Nord – permițând pătrunderea arborilor și arbuștilor în areale unde anterior nu puteau crește.
Deși s-a acordat multă atenție schimbărilor de deasupra solului, precum extinderea arbuștilor și fenomenul de „înverzire arctică”, autorii studiului susțin că rădăcinile și solul din jurul lor pot fi la fel de importante pentru a stabili dacă un ecosistem devine sursă sau absorbant de carbon. Lucrarea a fost coordonată de Rebecca Hewitt de la Amherst College din Statele Unite, cu participarea Geschei Blume-Werry de la Universitatea Umeå și a lui Thomas Parker de la James Hutton Institute din Regatul Unit, alături de contribuții din partea altor opt organizații de cercetare.
„Lucrarea noastră evidențiază rolul central al proceselor legate de rădăcini și rizosferă în reacțiile de feedback dintre Arctica și clima globală și sperăm că va inspira mai multă cercetare pe acest subiect important, dar insuficient studiat”, a declarat Blume-Werry, profesor asistent la Departamentul de Ecologie, Mediu și Științe ale Pământului din cadrul Universității Umeå.
Cercetătorii au găsit dovezi că temperaturile în creștere și topirea permafrostului pot modifica productivitatea și adâncimea rădăcinilor, precum și tiparele sezoniere de creștere și interacțiunile dintre plante și sol. Rădăcinile pot contribui la stocarea carbonului în sol, susținând creșterea plantelor și aportul de materie organică, dar pot stimula și microorganismele care descompun carbonul din sol și eliberează gaze cu efect de seră, precum dioxidul de carbon și metanul.
Întrucât aceste procese pot acționa în ambele sensuri, sinteza arată că îmbunătățirea predicțiilor climatice va necesita o mai bună înțelegere a modului în care interacționează rădăcinile plantelor, microorganismele din sol și permafrostul aflat în topire.
