Împădurirea globală are efecte climatice mai puțin cunoscute, dincolo de absorbția CO₂
Împădurirea la scară largă este folosită frecvent ca soluție pentru reducerea dioxidului de carbon din atmosferă și pentru atingerea obiectivelor climatice. Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Simon Fraser arată însă că plantarea de arbori produce și efecte asupra climei care nu au legătură cu CO₂ și care se fac simțite departe de locurile unde sunt plantați copacii.
Pierre Etienne Banville, student la masterat în geografie și membru al laboratorului de cercetări climatice al universității, explică faptul că împădurirea la scară mare modifică proprietățile suprafeței terestre, ceea ce poate duce la schimbări de temperatură. Pădurile absorb mai multă lumină solară decât pajiștile, pentru că suprafața lor este mai închisă la culoare. Zonele ierboase, mai ales când sunt acoperite de zăpadă, reflectă o cantitate mare de lumină solară și mențin temperaturi mai scăzute decât zonele împădurite. Plantarea de arbori pe astfel de suprafețe, în special în regiunile cu precipitații abundente sub formă de zăpadă, poate avea „un efect suplimentar de încălzire”, spune Banville.
Această încălzire nu rămâne limitată la locul plantării. Aerul mai cald intră în circulația atmosferică și poate provoca efecte climatice și la distanță. „Când aerul se încălzește, poate crește cantitatea de vapori de apă – un gaz cu efect de seră natural – din atmosferă, iar vaporii de apă cresc la rândul lor temperaturile. Deci aici există o reacție de amplificare importantă”, explică Banville.
Studiul, publicat în revista Earth System Dynamics, a folosit un model al sistemului Pământului pentru a înțelege mai bine aceste efecte îndepărtate ale împăduririi la scară largă și pentru a analiza rolul oceanelor în modul și momentul în care ele se manifestă. Cercetarea a constatat că, atunci când aerul cald trece deasupra oceanelor, temperatura apei crește, ceea ce duce la evaporare, adică la transformarea apei lichide în vapori, și la noi creșteri de temperatură, amplificând și mai mult acest ciclu. „Ce se întâmplă este că ai și mai mulți vapori de apă în atmosferă, iar aceasta provoacă un efect de seră mai puternic”, spune Banville.
Pe lângă rolul oceanelor în amplificarea încălzirii, autorii studiului atrag atenția asupra duratei de timp în care se produce răspunsul oceanelor. Banville explică faptul că oceanele absorb căldura foarte lent, iar efectul complet al acestei încălziri la distanță cauzate de împădurire poate fi observat abia după secole. „Putem vedea beneficiul eliminării CO₂ relativ rapid. Pe măsură ce copacii cresc, ei absorb acel CO₂. Dar aceste alte efecte pot apărea ceva mai lent și pot compensa o parte din răcirea produsă prin eliminarea CO₂”, afirmă el.
Cercetătorul subliniază că înțelegerea modului în care eforturile de împădurire afectează sistemele Pământului, dincolo de simpla eliminare a CO₂, este esențială pentru politici și obiective climatice eficiente. „Este important să existe conștientizarea, atunci când se elaborează politici, mai ales în cazul soluțiilor bazate pe natură, că există multe alte efecte care nu au legătură cu CO₂ și care pot să nu aibă aceleași intervale de timp. Dacă vrei să atingi anumite obiective climatice până la o anumită dată, trebuie să iei în calcul toate aceste alte efecte care vor apărea”, spune el.
