Au răsărit noi habitate marine în adâncurile oceanului
Cu aproximativ 390 de milioane de ani în urmă, într-o eră primordială, animalele marine au început să colonizeze adâncuri neexplorate anterior. O cercetare recentă sugerează că această migrație subacvatică a fost determinată de o creștere permanentă a nivelului de oxigen în oceanul profund, generată de expansiunea plantelor lemnoase – precursori ai primelor păduri de pe Pământ.
Oxigenarea oceanului și evoluția speciilor
Această creștere a oxigenului s-a sincronizat cu o perioadă de diversificare remarcabilă în rândul peștilor cu maxilare, strămoșii majorității vertebratelor de astăzi. Descoperirea sugerează că oxigenarea a avut un impact semnificativ asupra evoluției speciilor preistorice, un aspect ce nu trebuie subestimat:
Oxygen și evoluția animalelor marine
Michael Kipp, unul dintre autorii studiului, a afirmat că oxigenul este esențial pentru evoluția animalelor, dar a fost greu de stabilit într-o manieră clară modul în care acesta influențează diversificarea animalelor. Acest studiu oferă argumente solide că oxigenul a dictat evoluția timpurie a animalelor, în special apariția vertebratelor cu maxilare în habitatele oceanice adânci.
Momente cheie în oxigenarea oceanului
Inițial, se considera că oxigenarea oceanului profund a avut loc o singură dată la începutul erei Paleozoice, însă cercetările recente au arătat că a fost un proces în etape. Kipp și echipa sa au analizat rocile sedimentare pentru a determina dacă oxigenul era suficient de prezent pentru a susține viața animalelor în mările antice.
Izotopii de seleniu ca indicatoare de oxigenare
Analizând un număr semnificativ de mostre de rocă din întreaga lume, cercetătorii au descoperit că au existat două evenimente de oxigenare în adâncurile oceanului, strict documentate prin analiza izotopilor de seleniu. Aceste date au arătat că în această epocă, habitatele marine au început să fie invadate și diversificate de animale mari, cum ar fi peștii cu maxilare, care au prosperat în noile condiții
Impactul florei lemnoase asupra oceanului
Creșterea plantelor lemnoase a contribuit semnificativ la oxigenarea apelor profunde datorită producției lor de oxigen. Această interacțiune evidențiază un ecosistem interdependent, în care evoluția florei și faunei este strâns legată:
Consecințele actuale ale oxigenării oceanului
În prezent, există încă zone cu oxigen scăzut în oceanele noastre, provocate de activitățile umane, cum ar fi utilizarea îngrășămintelor care duc la înfloririle de fitoplancton ce consumă oxigen atunci când se descompun. Studiul evidențiază legătura dintre oxigen și viața animală din ocean, un echilibru stabilit acum 400 de milioane de ani, care riscă să fie perturbat astăzi din cauza acțiunilor umane care au loc în câteva decenii.
Sursa: Phys.org
