Studii arată că azilele britanice au fost finanțate din averea obținută din sclavie

Florentina

Workhouses britanice: un centru al abuzurilor și corupției

Noua cercetare realizată de Universitatea din Cardiff scoate la lumină o realitate întunecată a istoriei britanice: workhouses, acele instituții care ar fi trebuit să ofere ajutor celor săraci, erau de fapt temelia unei economii bazate pe sclavie și exploatare colonială. Această descoperire nu doar că zguduie fundamentele mitului britanic al bunăstării, ci aruncă o lumină cruntă asupra legăturilor murdare dintre îngrijirea sărăciei și profiturile acumulată de pe urma comercianților de sclavi.

Legătura sinistră cu sclavia

Articolul publicat în revista Antipode subliniază cum workhouses erau finanțate cu bani proveniți din sclavie, umbrind activitatea filantropică pretinsă. De la începuturi, workhouses au fost strâns legate de colapsul moral al societății britanice, agravat de exploitarea colonială care umilea milioane. De la produsele manufacturate de muncitorii constrânși să lucreze în aceste instituții, bani care alimentau mașina imperială britanică amintesc de o poveste a rușinii.

Profituri din suferință

Una dintre primele workhouses britanice a fost înființată în portul de sclavi Bristol, iar succesul său a fost datorat în mare parte susținerii financiare ale unor comercianți de sclavi notorii. Edward Colston, o figură emblematică, asociată acum cu protestele moderne, a avut un rol crucial în finanțarea acestor instituții pline de ipocrizie. Workhouses nu erau doar locuri de adăpost, ci mașini de producție care alimentau economia colonială prin munca forțată a ‘vagabonzilor’ și ‘sărăcimii’ obligate să producă bunuri pentru comerțul cu colonii.

Exploatarea sistematică a sărăciei

Oamenii din aceste workhouses erau transformați în produse de consum, fără nicio umanitate. Munca lor neplătită producea tot felul de mărfuri, iar clădirile care le adăposteau au fost, anterior, rafinării de zahăr care procesau trestie crescută pe plantațiile de sclavi. Aceste instituții nu doar că au gestionat sărăcia, dar au și deviat resursele umane spre coloniile britanice, alinând astfel costurile guvernului britanic și amplificând controlul asupra unei populații deja împinse la marginea societății.

Încrengătura ideologică

Istoria workhouses nu poate fi despărțită de ideologia care a stat la baza Imperiului Britanic. Figuri precum John Locke, care îmbina filozofia cu politica economică, au conturat instituții menite să maximizeze forța de muncă sub pretextul ‘îmbunătățirii’ comerțului britanic. Întreaga structură a welfare-ului britanic a fost construită pe o coloană vertebrală a nedreptății și exploitării, ignorând suferința celor care au fost sacrificați pentru binele unei economii în expansiune.

Reflecții asupra moștenirii

Până azi, moștenirea acestor workhouses și a legăturilor lor cu sclavia este prezentă în structurile sociale și economice ale Marii Britanii. Cercetarea sugerează că nedreptățile din trecut continuă să influențeze viața neagră în moduri profund diferite de cele ale descendenților altor forme de muncă forțată. Istoria oferă o oglindă a nedreptăților care trebuie recunoscute și discutate, mai degrabă decât glorificate.

Sursa: Phys.org

Share This Article