DISASTER-READY IN AFRICA: O ANALIZĂ CRITICĂ
Când auzim cuvântul „disaster”, ne survine în minte imaginea unui cataclism natural: inundații devastatoare, secete nemiloase sau cutremure devastatoare. Dar ce face ca aceste fenomene să se transforme în adevărate tragedii umane? Răspunsul este simplu: proasta pregătire a comunităților afectate. Fiecare catastrofă evidențiază lacunele din sistemul nostru de prevenire și reacție. Procesul de ajuta oamenii nu este doar o chestiune de urgență, ci o chestiune de organizare și leadership eficient.
PREGĂTIREA DISASTRELOR: PROGRES ȘI LACUNE
Într-o lume în care evenimentele climatice extreme devin din ce în ce mai frecvente, este inadmisibil ca țările africane să rămână nepregătite. Recent, o cercetare asupra a cinci state africane – Kenya, Nigeria, Egipt, Namibia și Republica Democrată Congo – a relevat progrese semnificative, dar și, din păcate, gauri imense în strategia de gestionare a riscurilor de dezastre.
Studiul a examinat peste 400 de politici guvernamentale, legi și rapoarte, cu scopul de a evalua eficiența acestor inițiative. Rezultatul? Proiectele naționale existe, dar responsabilitățile între diferitele niveluri ale guvernului rămân adesea neclare, ceea ce duce la întârzieri devastatoare în intervenția în caz de nevoie.
ACȚIUNI PROMIȚĂTOARE
Totuși, există speranță: Kenya și Namibia au implementat planuri naționale care ajută la clarificarea rolurilor și responsabilităților în gestionarea dezastrelor. Aceste planuri, dacă sunt aplicate corect, pot aduce soluții inovatoare la problemele complexe cu care se confruntă comunitățile. Această proactivitate este esențială pentru a transforma gestionarea dezastrelor dintr-o reacție tardivă într-o prevenție eficientă.
În Nigeria, agențiile de gestionare a dezastrelor au fost înființate la diferite niveluri administrative, dar funcționarea acestora este adesea incoerentă. Sprijinul civil a fost esențial în zonele unde intervenția guvernamentală a eșuat. Este un semnal alarmant: lăsarea acestui domeniu în seama unei coordonări slabe poate duce la pierderi de vieți omenești.
LACUNILE CRUCIALE
Cu toate acestea, progresele sunt inegale. În multe regiuni, nu este clar cine este responsabil pentru pregătirea în caz de dezastre. Lipsa unor legi specifice sau a sistemelor clare de management al riscurilor face ca cooperarea între sectoare să fie o utopie. În zonele afectate de conflicte, serviciile de urgență locale depind adesea de sprijinul internațional din cauza anilor de neinvestire în infrastructuri proprii.
Planificarea dezastrelor și includerea vocilor comunității sunt neglijate. Multe grupuri, în special femeile și tinerii, sunt lăsate în afara discuțiilor cruciale. Accesul la informații de risc utile este o provocare continuă, punând sub semnul întrebării capacitatea comunităților de a reacționa eficient în caz de gravitate.
SPRE UN VIITOR SIGUR
Cu o fereastră de oportunitate până în 2030, putem compensa pierderile anterior înregistrate doar prin acțiuni concertate. În acest context, guvernanța nu trebuie să fie percepută exclusiv ca un atribut guvernamental, ci ca o responsabilitate împărtășită, care să includă comunitățile și societatea civilă. Aceasta este cheia realității sustenabile și a rezilienței în fața dezastrelor iminente.
Sursa: Phys.org
