Intervenția climatică ar putea reduce conținutul de proteină în culturile alimentare globale importante
Un studiu recent publicat în revista Environmental Research Letters a scos la iveală o întrebare alarmantă: tehnicile de intervenție climatică, care presupun injectarea dioxidului de sulf în stratosferă, ar putea diminua valoarea nutritională a alimentelor din întreaga lume. Efectuat de cercetătorii de la Universitatea Rutgers, acest studiu a folosit modele globale de climă și culturi pentru a estima cum va afecta intervenția cu aerosoli stratosferici (SAI) nivelurile de proteină din cele patru mari culturi alimentare de bază: porumb, orez, grâu și soia.
Ideea din spatele abordării SAI este inspirată de erupțiile vulcanice, care eliberează dioxid de sulf în atmosferă. Acest gaz se transformă în particule de acid sulfuric, formând un nor persistent în stratosferă care reflectă o parte din radiația solară, ajutând astfel la răcirea Pământului. Deși aceste cereale sunt surse esențiale de carbohidrați, ele contribuie, de asemenea, cu o proporție semnificativă la aportul de proteină pentru mari părți ale populației globale.
Simulările realizate au arătat că o concentrație crescută de dioxid de carbon tinde să reducă conținutul de proteină din toate cele patru culturi, în timp ce temperaturile mai ridicate pot conduce la o creștere a conținutului de proteină. Întrucât SAI ar opri creșterea temperaturilor, efectul dioxidului de carbon nu ar fi echilibrat de încălzire, ceea ce ar duce la o scădere a proteinelor în comparație cu un scenariu fără SAI, în care temperaturile ar continua să crească.
Brendan Clark, fost student doctoral în cadrul Departamentului de Științe ale Mediului de la Rutgers și principal autor al studiului, a declarat: „SAI nu va contracara perfect efectele schimbărilor climatice; va crea, de fapt, un climat nou în care relația dintre dioxidul de carbon și temperaturile de suprafață va fi decuplată. Aceasta ar reduce probabil conținutul de proteină al culturilor și ar influența ecologia plantelor în moduri pe care nu le înțelegem încă pe deplin.”
Modelele arată că SAI ar afecta conținutul de proteină al culturilor în mod diferit în funcție de regiuni, iar țările deja afectate de malnutriție și lipsă de proteină ar suporta cele mai mari scăderi. Autorii studiului subliniază necesitatea unor studii de teren suplimentare și a dezvoltării modelului pentru a lua decizii mai informate în legătură cu SAI.
Alan Robock, profesor distins de știință climatică, a pus o întrebare crucială: „Suntem dispuși să trăim cu toate aceste potențiale efecte pentru a reduce încălzirea globală? Aceasta este întrebarea pe care încercăm să o adresăm aici.” El a adăugat că echipa sa își propune să cuantifice fiecare dintre riscuri și beneficii pentru a putea face alegeri informate în viitor.
Brendan Clark este acum asociat postdoctoral la Universitatea Cornell, iar alți cercetători implicați în studiu includ pe Lili Xia, profesor asociat de cercetare la Rutgers, Sam Rabin de la Centrul Național pentru Cercetări Atmosferice al NSF, Jose Guarin de la Institutul Goddard al NASA pentru Studii Spațiale și Jonas Jägermeyr de la Universitatea Columbia.
Acest studiu subliniază imperativul de a evalua cu atenție impactul tehnologiilor de intervenție climatică asupra sistemului alimentarih și a sănătății globale, având în vedere că viitorul nostru depinde de o alimentație sănătoasă și sustenabilă.
