Euclid are opt ani suplimentari de combustibil – un plan strălucit pentru utilizarea acestuia
Într-o eră în care telescopurile și sondele spațiale își extind frecvent misiunile, noul articol al lui Luigi „Rolly” Bedin, publicat pe arXiv, aduce în prim-plan perspectiva fascinantă a resurselor disponibile pentru telescopul Euclid, care va termina misiunea sa inițială în 2030. Acest telescop spațial are acum la dispoziție opt ani de combustibil în plus, o oportunitate incredibilă pentru a realiza observații care ar putea schimba înțelegerea noastră despre univers.
Ideea principală propusă de Dr. Bedin este simplă, dar provocatoare: de ce să nu repete exact ceea ce a făcut în cei șase ani ai misiunii inițiale? Această abordare are la bază dorința de a obține un al doilea punct de date care să ajute la calcularea mișcării proprii a obiectelor astrale. Acest concept, cunoscut sub numele de „mișcare proprie”, măsoară cum se deplasează obiectele mai apropiate, cum ar fi stelele din galaxia noastră, în raport cu un fundal de obiecte mai îndepărtate, precum galaxiile distante.
De ce este esențial să avem un interval de șase ani între cele două seturi de observații? Răspunsul constă în exactitatea necesară calculului mișcării, care cere un interval suficient de lung, astfel încât mișcarea să fie semnificativă din punct de vedere statistic. Dr. Bedin afirmă că acest interval de șase ani ar fi ideal pentru telecopul Euclid.
Cu toate acestea, există vocile care se întreabă, „Dar ce se întâmplă cu Gaia?”, telescopul dedicat creării unei hărți 3D a galaxiei noastre. Într-adevăr, Gaia calculează deja mișcarea proprie a stelelor, însă are un limit de luminozitate ce nu îi permite să observe obiectele cele mai slabe. Aici intervine Euclid, capabil să detecteze obiecte de cinci sau șase ori mai slabe decât cele pe care Gaia poate să le observe, deschizând astfel o fereastră către miliarde de surse mai îndepărtate și mai slabe.
De asemenea, Dr. Bedin sugerează o utilizare alternativă a resurselor rămase ale lui Euclid, menționând posibilitatea de a calcula paralaxia pentru un set limitat de stele. Această tehnică implică realizarea unor fotografii la șase luni distanță, în momente în care telescopul se află pe părți opuse ale soarelui, generând un efect similar cu cel al percepției adâncimii utilizate de ochii noștri. Astfel, astronomii ar putea estima distanța acestor stele.
Desigur, acest lucru vine cu provocări inginerești, întrucât Euclid nu a fost conceput inițial pentru acest tip de operațiune. Totuși, Dr. Bedin este convins că aceste obstacole nu sunt insurmontabile, iar măsurarea mișcării proprii ar putea fi realizată fără dificultăți, fiind o simplă extindere a ceea ce telescopul a fost creat să facă. Întrucât mai este timp din misiunea sa principală, gestionarea resurselor și analiza fezabilității acestor propuneri ridică oportunități reale pentru noi descoperiri științifice importante.
Odată cu utilizarea resurselor suplimentare disponibile și prin pune în aplicare a acestor inovații, proiectanții misiunii Euclid ar trebui să considere propunerile lui Dr. Bedin, care oferă o utilizare simplă și elegantă a resurselor pentru a deschide calea către noi descoperiri fascinante în domeniul astronomiei.
