Broaștele țestoase se îndreaptă spre Pilbara, dar o zonă de containment fără apă ar putea să le oprească
În seara devreme în partea de nord a Austriei, un vânător își urmărește prada. Alergând cu atenție, quollul nordic urmează sunetul foșnetului din frunzele căzute. Crezând că este vorba de o brotăcea, sărmanul marsupial carnivor atacă, dar se lovește de o durere acută în gură și lasă prada pe care dorise să o captureze. A fost deja prea târziu.
Foșnetul nu era provocat de nicio brotăcea, ci de o broască țestoasă veninoasă. Toxina acesteia i-a intrat în gură quoll-ului și, în câteva secunde, animalul începe să vomite. În câteva minute, devine incapabil să se miște, iar inimă-i cedează. Douăzeci de minute mai târziu, quoll-ul e mort.
Acest scenariu s-a repetat de nenumărate ori în cei 90 de ani de când au fost eliberate broaștele țestoase invazive pe coasta Queensland-ului, extinzându-se rapid spre nordul tropical al Australiei. Originare din America de Sud, ele au fost aduse în Australia pentru a controla dăunătorii din cultura trestiei de zahăr. Aceste creaturi dăunătoare nu omoară doar quollii, ci și alte prădători precum crocodilii de apă dulce, goana și șerpii.
Ce pierdem?
Broasca țestoasă este una dintre cele mai dăunătoare specii invazive din Australia. Cu o expansiune aproape completă în nordul țării, se estimează că în următorii ani va ajunge în Broome, pe coasta de vest. Cercetările noastre arată că, fără o intervenție adecvată, distrugerea va continua, deoarece aceste broaște invadează regiunea unică Pilbara din nordul Australiei de Vest.
Pilbara reprezintă un peisaj stâncos și vechi, cu unele dintre cele mai vechi formațiuni geologice din lume. Aici se găsesc specii unice, întâlnite nicăieri altundeva. Cu numeroase bazine de apă și râuri frumos cioplite în canioane, Pilbara s-ar dovedi a fi un habitat ideal pentru broaștele țestoase.
Cercetările noastre indică faptul că, dacă broaștele ajung în acest peisaj unic, vor invada aproximativ 27 de milioane de hectare, inclusiv aproape întreaga zonă Pilbara, extinzându-se mai departe spre sud, spre Shark Bay.
Un impact distrugător asupra faunei și culturii
Ajungerea broaștelor țestoase în Pilbara ar provoca o scădere drastică a populațiilor a aproximativ 25 de specii de reptile și mamifere. Printre acestea se numără zece specii de goană, nouă prădători marsupiali mici precum Kaluta și quollul nordic, trei specii de șerpi, doi skinks cu limbă albastră și un tip de bivol. Pentru quollul nordic, deja amenințat, și pentru liliecii fantomă vulnerabili, Pilbara reprezintă ultimul bastion fără broaște.
Multe dintre aceste specii au o semnificație culturală importantă pentru Proprietarii Tradiționali ai Țării, fiind parte integrantă din povești, cântece tradiționale și surse de hrană. Invasia broaștelor în Teritoriul de Nord a dus deja la pierderea unor surse de hrană precum goana, crocodilul și skink-ul cu limbă albastră, forțând comunitățile să se bazeze tot mai mult pe produsele din magazin și ducând la o pierdere a abilităților și cunoștințelor necesare vânătorii.
În general, perspectiva este sumbră dacă broaștele se vor răspândi în Pilbara. Totuși, vestea bună este că există o oportunitate de a evita acest viitor.
O problemă complicată
Mulți au încercat să găsească soluții pentru problema broaștelor țestoase, inclusiv descifrarea codului lor genetic, educarea animalelor native pentru a nu le consuma și chiar introducerea lor în dieta umană. Niciuna dintre aceste metode nu a reușit să oprească avansarea broaștelor în nordul tropical al Australiei, deoarece există prea multă apă permanentă în peisaj pe care aceste creaturi o transformă în habitat.
Dar situația nu este la fel în Australia de Vest. Spre sud de Broome, broaștele întâlnească un „gât de sticlă” natural ce delimitează deșertul Great Sandy de ocean, pe ținuturile Karajarri și Nyangumarta. Această fâșie îngustă de țară uscată oferă o șansă unică de a opri înaintarea broaștelor pe coasta de vest.
O zonă de containment
Apa reprezintă călcâiul lui Ahile pentru broaște. În sezonul uscat, acestea trebuie să stea în apă la fiecare două până la patru zile pentru a supraviețui. În gâtul de sticlă dintre Kimberley și Pilbara, aproape toate sursele permanente de apă sunt create de om. Acestea formează o legătură de apă pentru invazie. Crearea unei „zone de containment a broaștelor” prin interzicerea accesului acestor animale la sursele de apă umane ar însemna că ele nu ar mai putea folosi aceste „trepte” pentru a traversa această parte uscată a țării.
Un grup de oameni de știință, crescători de animale și Proprietari Tradiționali au propus crearea acestei zone prin îmbunătățirea surselor de apă existente pentru animale, transformându-le din bazine cu nivel la sol în rezervoare și trunchiuri de apă. Această soluție ar crea un „sistem de protecție” împotriva broaștelor, acoperind o distanță de trei ori mai mare decât cea parcursă anual de broaște, astfel că în fiecare sezon umed acestea vor pătrunde în zona de nord, dar, pe măsură ce apa se usucă, ele vor pieri în sezonul cald.
O soluție rentabilă
Contenția eficientă ar împiedica accesul broaștelor către abundantul Pilbara și dincolo de acesta, protejând 27 de milioane de hectare din Australia de Vest.
Nu este o idee nouă; aceasta a fost supusă unor studii științifice riguroase timp de 15 ani, care au demonstrat că prevenirea accesului broaștelor la apă este cea mai eficientă modalitate de a le stopa. Este, de asemenea, una dintre cele mai ieftine soluții: gestionarea speciilor dăunătoare după ce s-au stabilit este costisitoare și ineficientă. Prevenirea răspândirii acestora este întotdeauna o opțiune mai bună.
