Comutatorul molecular KAT7 ar putea reprezenta cheia fabricării pe scară largă a plaquetelor
Recent, cercetătorii de la Centrul pentru Cercetarea și Aplicarea Celulelor iPS de la Universitatea Kyoto din Japonia, condusă de Koji Eto, au făcut progrese semnificative în domeniul medicinii regenerative. Aceștia au descoperit că KAT7, o proteină ce funcționează ca un comutator molecular, joacă un rol crucial în producția plaquetelor din celulele stem. Această descoperire promite să îmbunătățească semnificativ disponibilitatea plaquetelor, esențiale în tratamentele pentru pacienții cu traumatisme severe sau afecțiuni medicale, precum boala măduvei osoase, leucemia sau sepsisul.
Plaquetelor, mici fragmente celulare din sânge, au o importanță vitală în procesul de oprire a sângerărilor și inițierea coagulării sângelui după o leziune. Totuși, transfuzia de plaquete întâmpină provocări legate de disponibilitatea donatiilor de sânge, termenul scurt de valabilitate al plaquetelor purificate și riscul de reacții imune în rândul pacienților care primesc plaquete de la donatori necorespunzători.
Koji Eto și echipa sa au propus o soluție inovatoare: fabricarea celulelor care produc plaquete, denumite megacariocite, din celulele stem. Prin inginerie genetică, cercetătorii au creat celule stem pluripotente induse (iPSCs) din celulele mononucleare ale sângelui periferic, pe care le-au transformat ulterior în megacariocite în laborator. Plaquetele sunt apoi recoltate din culturile de megacariocite și administrate aceluiași pacient, minimizând riscul de respingere imunitară.
Deși această abordare teoretic oferă o sursă nelimitată de plaquete derivate de la pacient, există obstacole semnificative în producția industrială pe scară largă. Principalele probleme sunt eficiența variabilă a producției de plaquete din diferite megacariocite, precum și scăderea productivității în timp.
Publicația echipei lui Eto în Stem Cell Reports a abordat aceste dificultăți, demonstrând că creșterea megacariocitelor este direct corelată cu producția de plaquete și este controlată de proteina KAT7. Această descoperire relevă că megacariocitele cu niveluri ridicate de KAT7 se divid rapid și produc cantități mari de plaquete, în timp ce cele cu niveluri scăzute de KAT7 își schimbă comportamentul – oprind multiplicarea, acumulând daune ADN și producând mai multe proteine inflamatorii, ceea ce duce la încetarea producției de plaquete.
Lucrările cercetătorilor subliniază importanța menținerii unor niveluri ridicate de KAT7 pentru a asigura o producție constantă de plaquete din megacariocitele derivate din celulele stem. Monitorizarea acestor niveluri ar putea fi folosită pentru controlul calității în timpul producției la scară clinică, permițând astfel o fabricare eficientă și consistentă a plaquetelor între pacienți.
În concluzie, acest progres științific deschide noi orizonturi în domeniul terapiei regenerative, având capacitatea de a transforma modul în care tratăm pacienții cu nevoi critice de transfuzie de plaquete, oferind astfel speranțe reale pentru îmbunătățirea rezultatelor tratamentelor medicale.
