Măsurarea zăpezii din Himalaya, esențială pentru prevenirea dezastrelor viitoare
Inundațiile devastatoare de pe granița dintre Nepal și Tibet readuc în atenție necesitatea actualizării constante a cunoștințelor despre ecosistemul fragil al munților Himalaya. Aceste masive muntoase adăpostesc aproape 90.000 de ghețari, care alimentează zece sisteme fluviale majore, de care depind India, Pakistan, China, Afganistan, Nepal și Bhutan. Economiile bazate pe resursele fluviale ale acestor state depind de disponibilitatea și calendarul debitelor râurilor, iar schimbările în topirea zăpezii și retragerea ghețarilor pot provoca dificultăți imense pentru milioane de oameni.
În august 2026, o inundație bruscă cauzată de colapsul unui ghețar a distrus sate, poduri și drumuri de ambele părți ale graniței, provocând moartea a peste 1.000 de persoane. Măsurarea precipitațiilor sub formă de zăpadă în regiunile montane este crucială, deoarece zăpada reprezintă principala sursă de apă dulce în timpul sezonului de creștere a culturilor, la începutul verii, când comunitățile locale au cea mai mare nevoie de ea.
Lacune în cunoaștere și riscuri geologice
Nimeni nu știe exact câtă apă furnizează munții în prezent sau cum va evolua această situație. Această lipsă de date îngreunează și înțelegerea hazardelor geologice, inclusiv a avalanșelor declanșate de precipitații extreme și a inundațiilor cauzate de topirea rapidă a zăpezii. Dezastrul recent din Nepal ar putea fi legat de o perioadă de vreme neobișnuit de caldă, care ar fi slăbit stratul de zăpadă și ar fi provocat topirea accelerată. O echipă de glaciologi care avea senzori la 10 kilometri de locul evenimentului sugerează că topirea intensificată ar fi putut introduce apă în crevase, slăbind legăturile dintre gheață și rocă.
Studiile estimează că aproximativ jumătate din gheața ghețarilor din Himalaya ar putea dispărea până la sfârșitul acestui secol, suficient pentru a ridica nivelul mării cu peste un centimetru. Totuși, aceste proiecții rămân incerte din cauza măsurătorilor insuficiente de zăpadă și gheață pe suprafețe vaste din acest teren dificil. Modelele computerizate care combină observațiile existente cu informații despre sol și atmosferă sunt indispensabile, dar depind de calitatea datelor care le fundamentează.
Noi metode de măsurare și cooperare internațională
Abordări științifice recente încep să ofere soluții. Un studiu recent a descoperit o metodă nouă de măsurare precisă a zăpezii montane, reducând dramatic erorile de măsurare. Un alt studiu regional a raportat măsurători ale apei stocate în unii ghețari-cheie din Nepal, folosind o metodă aeriană cu instrumente montate pe un elicopter. De asemenea, oamenii de știință utilizează interferometria radar, care combină unde radio pentru a detecta versanții montani cu mișcare rapidă și risc de prăbușire. Aceste tehnici combinate ar putea prezice unde se concentrează zăpada, câtă apă va contribui la regiune și care zone sunt expuse riscului, informând strategii de alertă timpurie și evacuare a populațiilor vulnerabile.
Inovația științifică singură nu este suficientă. Există nevoia urgentă ca soluțiile dovedite să fie adaptate comercial și implementate sistematic în zonele critice. Un exemplu de succes este satul elvețian Blatten, unde sute de oameni au fost evacuați în 2025 înainte de prăbușirea unei secțiuni uriașe de ghețar, datorită hărților de risc publicate și monitorizării continue. Totuși, astfel de soluții nu pot fi transpuse direct în Himalaya din cauza altitudinii inospitaliere, vremii severe și infrastructurii limitate. Este nevoie de o abordare care să includă cunoștințele locale și tradiționale, precum și de o rețea de monitorizare coordonată care să reunească organizații statale și nonstatale, cercetători, autorități locale și comunități montane.
Comunitățile locale pot ajuta la instalarea și întreținerea echipamentelor de monitorizare, la colectarea observațiilor și la contribuția cu cunoștințe despre mediul lor. Exemple de succes includ rezervoare gestionate de comunitate pentru stocarea apei de topire, construirea de stupi de gheață și tehnici de altoire a ghețarilor. Sistemul comunitar de avertizare a inundațiilor din bazinul Koshi din Nepal este o reușită, dar are limitări în alertarea în timpul dezastrelor în cascadă. Aceste rezultate ar trebui să ajute factorii de decizie să înțeleagă cum comunitățile dependente de ecosistemele montane răspund schimbărilor și ce sprijin necesită pentru a se adapta și reduce vulnerabilitatea la șocuri hidroclimatice viitoare, precum secetele și inundațiile. Indiferent de schimbările actuale, populațiile locale trebuie să joace un rol vital în măsurarea sistemului climatic, iar cooperarea internațională este esențială pentru planificarea viitoare.
