Râurile din Vestul SUA: Aliați în Lupta Împotriva Schimbărilor Climaterice
Un nou studiu conduce la o revizuire a perspectivei tradiționale asupra rolului râurilor în emisii de dioxid de carbon. De-a lungul decadelor, cercetătorii au considerat că râurile emit mai mult dioxid de carbon, un gaz cu efect de seră, decât absorb. Totuși, o analiză recentă a rețelelor de râuri din Statele Unite, ce include substraturi neglijate în zonele aride, sugerează că multe râuri din Vestul SUA ar putea de fapt să absoarbă mai mult dioxid de carbon din atmosferă decât se credea anterior.
Conduse de Taylor Maavara, un biogeochimist acvatic de la Cary Institute of Ecosystem Studies, descoperirile sunt publicate în revista științifică Science și contrazic ipoteza conform căreia râurile din zonele aride emiteau mai mult CO2. Aceste rezultate sunt esențiale pentru echilibrarea bugetelor globale de carbon, clarificând sursele și destinațiile acestui gaz în ecosistemele acvatice.
Metodologia Studiului
Unul dintre cele mai mari incertitudini legate de râuri este metabolismul acestora, adică echilibrul dintre cantitatea de dioxid de carbon pe care râurile o absorb prin fotosinteză și cea pe care o emit prin respirația plantelor, animalelor și microorganismelor. Datele istorice privind metabolismul râurilor au fost adesea concentrate pe râurile din păduri temperate. Utilizând învățarea automată, echipa a reanalizat datele observaționale pentru a oferi o viziune holistică asupra metabolismului râurilor.
Studiul a evaluat ratele de fotosinteză și respirație pentru toate râurile din SUA, demonstrând că, deși în general râurile emit mai mult carbon decât absorb, estimările anterioare ar putea fi înșelătoare. După aplicarea modelului de învățare automată, s-a dovedit că aproximativ 25% din corpurile de apă din Vest absorb mai mult carbon decât emit, comparativ cu doar 11% din rândurile estice.
Impactul Mediului Arid
Maavara subliniază că, în regiunile aride, factorii precum disponibilitatea luminii, temperatura apei, substanțele nutritive și fluxul râului influențează semnificativ aceste valori. Râurile din vestul SUA, care au fost anterior excluse din studiile de metabolism al râurilor, prezintă modele distincte, în special în lunile de vară, când absoarbe mai mult CO2. Aceasta sugerează un potențial mai mare pentru aceste ecosisteme acvatice de a acționa ca niște „sacuri de carbon” decât se credea anterior.
Una dintre concluziile surprinzătoare ale studiului este că schimbările climatice ar putea transforma râurile din vest în absorbanți mai eficienți de carbon, cel puțin temporar, datorită creșterii ratei fotosintezei cauzate de scăderea precipitațiilor și a temperaturilor mai ridicate, care permit luminii să pătrundă mai adânc în apă.
Păstrând Echilibrul Ecosistemelor Acvatice
Cu toate că, în ansamblu, râurile din SUA emit încă mai mult carbon decât absorb, datele sugerează că deficitul ar putea fi mult mai mic decât se credea anterior. Această descoperire este crucială având în vedere că 65% din suprafața terestră globală este acoperită de medii aride sau semi-aride. Prin urmare, înțelegerea și gestionarea acestor ecosisteme devin vitale în contextul crizei climatice actuale.
Maavara avertizează totuși că rămâne multă incertitudine în calcularea bugetelor de carbon ale râurilor și fluxurilor. Acest studiu reprezintă un pas important către reducerea lacunelor în cunoașterea ciclului carbonului, ceea ce va ajuta la gestionarea și atenuarea CO2 din atmosferă.
Informații suplimentare pot fi găsite în articolul lui Taylor Maavara privind metabolismul râurilor din Statele Unite, publicat în revista Science.
