Ekosistemele de deșert – Frontiere pentru sequestrarea carbonului și acțiunea climatică
O lucrare recentă publicată în revista Biological Reviews a scos la iveală potențialul actualizat al ecosistemelor de deșert în lupta globală împotriva schimbărilor climatice. Studiul, condus de profesorul Zeng Fanjiang de la Institutul de Ecologie și Geografie din Xinjiang, parte a Academiei Chineze de Științe, sintetizează dovezi conform cărora deșerturile pot funcționa ca rezervoare vitale de carbon prin managementul inovativ și tehnologia modernă.
Această revizuire contrazice viziunea tradițională a deșerturilor ca terenuri sterpe, prezentându-le în schimb ca medii dinamice în care procesele biologice și geologice unice pot captura și stoca dioxidul de carbon (CO₂) din atmosferă.
„Lucrarea noastră redefinește fundamental rolul deșerturilor în circuitul carbonului,” afirmă Dr. Waqar Islam, autor principal al studiului. „În ciuda provocărilor precum lipsa apei, analiza noastră arată că deșerturile au o capacitate remarcabilă, adesea neglijată, de sequestrare a carbonului atât prin solurile lor, cât și prin vegetația adaptată.”
Studiul evidențiază mai multe domenii esențiale. Solurile de deșert sunt capabile să păstreze carbon pe perioade lungi datorită descompunerii lente. Cercetările din deșerturi, cum ar fi Taklimakan, demonstrează procese microbiene active care convertesc CO₂ în carbonati inorganici stabili, asigurând astfel stocarea pe termen lung a carbonului.
În plus, plantele deșertice au evoluat strategii eficiente pentru a captura și stoca carbon chiar și în condiții extreme de stres hidric. Eforturile de reîmpădurire pe scară largă în deșerturi, precum cea din Tengger, au dovedit că acestea acționează constant ca rezervoare de carbon, cu stocuri de carbon din sol crescând semnificativ de-a lungul timpului.
O echipă de cercetare a evaluat o varietate de tehnici pentru a îmbunătăți captarea carbonului. Printre acestea se numără agroforesteria cu specii rezistente la secetă, aplicarea biochar-ului, utilizarea inoculantelor microbiene pentru a stimula viața solului și strategii avansate precum calea oxalat-carbonat, care foloseste plante și microbii pentru a forma carbonati minerali.
Regiunile deșertice, cu spațiile lor vaste și formațiunile geologice potrivite, sunt considerate locuri ideale pentru infrastructura de captare și stocare a carbonului (CCS), care poate păstra permanent emisiile industriale de CO₂ sub pământ. Intervențiile țintite sunt esențiale pentru a descoperi acest potențial. „Implementând managementul sustenabil al terenurilor, putem combate deșertificarea și îmbunătăți funcția de sequestrare a carbonului a acestor ecosisteme,” subliniază profesorul Fanjiang, autor corespondent al studiului.
Revizuirea are implicații profunde pentru regiuni precum Xinjiang, care găzduiesc peisaje deșertice vaste. Prin adoptarea strategiilor adecvate, aceste zone pot contribui semnificativ la obiectivele „Dual Carbon” ale Chinei (vârf de carbon și neutralitate climatică), îmbunătățind în același timp sănătatea ecologică și susținând dezvoltarea durabilă.
Mai multe informații: Waqar Islam et al, „Desert ecosystems as carbon frontiers: innovations in sequestration and climate adaptation strategies,” Biological Reviews (2025). DOI: 10.1111/brv.70096
