EDITAREA GENOMULUI: PLANTE ÎNDEPĂRTATE DE DĂUNĂTORI
Prin intermediul editării genomului, cercetătorii au reușit să dezvolte plante capabile să producă niveluri ridicate de proteine inhibitoare α-amilaze, ceea ce le face amidonul indigestibil pentru dăunători. Această inovație prezintă o metodă de control al dăunătorilor ce oferă avantaje semnificative față de metodele tradiționale, asigurând totodată siguranța pentru consumatorii umani și pentru animalele domestice.
PROVOCĂRILE TRADIȚIONALE ÎN BIOTEHNOLOGIE
Metodele conventionale de inginerie genetică, care presupun inserarea genelor din alte specii în genomul plantelor de interes, au descurajat adesea companiile de biotehnologie și de producție alimentară în privința dezvoltării și comercializării produselor finale. Aceste organisme transgenice întâmpină o acceptare scăzută pe piață și implică costuri ridicate în procesul de reglementare.
SOLUȚII INOVATIVE ÎN CONTROLUL DĂUNĂTORILOR
Dăunătorii, precum gândacii, viermii și alte insecte care produc enzime amilază, sunt capabili să transforme moleculele de amidon din frunzele și semințele plantelor agricole importante în zaharuri. Etapele lor de dezvoltare, fie în stadiul adult, fie larval, le permit să atace semințele atât în câmpuri, cât și în depozite, provocând pierderi economice semnificative și afectând calitatea alimentelor.
UTILIZAREA INHIBITORILOR ALPHA-AMILAZĂ
Inhibitorii α-amilaze s-au dovedit eficienți nu doar împotriva anumitor insecte, ci și în combaterea altora, precum gândacul de bumbac (Anthonomus grandis), care se hrănește cu zaharurile produse și stocate în mugurii florali ai plantelor de bumbac. Aceasta sugerează că dezvoltarea unor varietăți de plante care să producă inhibitori α-amilaze în cantități mai mari poate reprezenta o soluție promițătoare având în vedere utilizarea tehnicilor de editare genomică.
REGLEMENTĂRI ȘI PERSPECTIVE DE VIITOR
Folosind aceste tehnici, este posibil să se crească expresia sau să se modifice secvența ADN-ului genelor proprii ale plantelor, ceea ce ar putea duce la crearea de plante care nu sunt considerate transgenice conform reglementărilor Comisiei Naționale Tehnico-Științifice pentru Biosiguranță (CTNBio). Aceasta ar putea spori acceptarea acestora pe piață, atrăgând astfel interesul companiilor din domeniul agribusinessului pentru comercializare.
În final, tehnici precum CRISPR, care permit modificări genetice precise, pot contribui la creșterea producției acestor inhibitori sau la sporirea activității lor în plante de interes, adresându-se direct dăunătorilor, fără a reprezenta un risc pentru consumatorii umani și animali. Aceasta ar putea fi o direcție promițătoare pentru anii ce vor urma, conform cercetărilor lui Marcos Fernando Basso.
