COP30: Guvernele trebuie să împuternicească comunitățile pădurii pentru a menține hidrocarburile sub pământ
Președintele brazilian Luiz Inácio Lula da Silva a denumit COP30 „COP-ul pădurilor”. Acest eveniment se desfășoară în Belém, un centru urban important în Amazon, semnificând o schimbare binevenită de la capitalele statelor petroliere către inima celei mai biodiversificate păduri tropicale din lume. În ciuda focusului pe protejarea copacilor, Amazonul și coasta sa sunt supuse unor presiuni tot mai mari.
Deși Belém găzduiește negociatori globali în domeniul climatului, noi concesiuni petroliere sunt acordate pentru a activa industriile extractive. La data de 11 noiembrie, zeci de protestatari indigeni au pătruns în incinta COP30, solicitând încetarea dezvoltării industriale în Amazon. Liderii indigeni prezenți la COP30 cer să aibă un cuvânt mai mare de spus în gestionarea pădurilor.
În acest context tensionat, a apărut o nouă inițiativă financiară care se propune a fi o soluție: Tropical Forest Forever Facility (TFFF). Această facilitate, gestionată de Banca Mondială ca un fond fiduciar multilaterale, ar mobiliza 125 de miliarde de dolari de la investitori publici și privați pentru a recompensa țările împădurite pentru a-și menține pădurile intacte.
Ideea este seducătoare: salvează pădurile, obții profituri și în același timp combati schimbările climatice. Totuși, această propunere ridică întrebări fundamentale: o va face cu adevărat o diferență semnificativă pentru climă și cum va afecta comunitățile care trăiesc în păduri?
Protejarea copacilor
Răspunsul la prima întrebare este mai simplu. Pădurile tropicale stochează cantități imense de carbon, astfel că protejarea lor este esențială. Totuși, această contribuție depinde în mare măsură de menținerea temperaturii globale sub 2°C și este eclipsată de emisiile riscante dacă hidrocarburile îngropate sub aceste păduri sunt extrase și arse.
Din cele 74 de țări cu păduri care îndeplinesc criteriile TFFF, 68 au depozite de hidrocarburi în interiorul lor. Un studiu al ONG-ului Leave It In The Ground estimează că aproximativ 317 miliarde de tone de dioxid de carbon ar putea fi emise din rezervele recuperabile, iar mai mult de 4,6 trilioane de tone dacă toate depozitele ar fi exploatate.
Majoritatea acestor resurse se concentrează în doar trei țări: China, India și Indonezia. Pentru a avea un impact real, protecția pădurilor trebuie să vină cu un angajament ferm: nicio extracție de combustibil fosil sub acestea.
Pentru a fi echitabil, o schemă similară trebuie să acopere și țările non-TFFF, în special cele cu păduri boreale care acoperă mari depozite de hidrocarburi, cum sunt Canada și Rusia. Acest lucru înseamnă prioritizarea pădurilor situate peste rezervele de combustibil fosil și asigurarea că acestea rămân complet interzise exploatării.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, țările trebuie să facă angajamente obligatorii, investitorii să accepte randamente mai mici, dar pe termen lung, iar comunitățile locale să dețină drepturi de proprietate asupra pădurilor care nu pot fi suprimat de stat.
Un capcana financiară pentru comunitățile pădurii
Pe lângă ineficacitatea sa probabilă pentru climă, TFFF ar putea avea consecințe devastatoare pentru comunitățile pădurii. Conform propunerii actuale a Braziliei, țările ar primi aproximativ 4 dolari pentru fiecare hectar de pădure protejată, însă doar 80 de cenți ar ajunge la comunitățile locale. În același timp, ar fi sancționate cu 400 de dolari pentru orice defrișare.
Aceasta creează o dinamică periculoasă: statele vor restricționa utilizarea pădurii de către localnici, în timp ce industriile de exploatare, cum ar fi cea petrolieră, vor avea liber acces. Această formulă riscă să criminalizeze practicile tradiționale, de la defrișări la vânătoare sau cules, care au susținut aceste ecosisteme de secole.
Pe măsură ce guvernele caută să evite sancțiunile, comunitățile de pădure ar putea fi excluse, mutate forțat sau chiar agresate, amintind o istorie lungă de strămutări cauzate de proiecte „de conservare” și scheme de compensare a carbonului, precum REDD+.
Finanțarea viitorului pădurilor
Protestatarii indigeni și apărătorii pădurilor care au întrerupt evenimentele COP30 pe 11 noiembrie au evidențiat pericolul real din spatele TFFF: finanțarea teritoriilor indigene. Schema nu face nimic pentru a preveni extracția de țevi de petrol și gaze sub pământul pădurilor.
Astfel, ceea ce erau comune ar putea deveni bunuri de piață promițând investitorilor profituri atractive. În concluzie, „pădurile eterne” ar putea promite profituri nesfârșite – nu atât pentru cei care le protejează, cât pentru cei care le exploatează.
Dacă TFFF va avansa, trebuie să ofere un anumit grad de autoguvernare comunităților pădurii indigene și să interzică explicit extracția de combustibili fosili în pădurile protejate. Investitorii ar trebui să plătească un premium pentru pădurile ce acoperă rezerve de combustibili fosili, iar drepturile atât ale statului cât și ale comunităților trebuie să fie reglate astfel încât zonele interzise să devină cu adevărat obligatorii.
În acest fel, „pădurile eterne” pot deveni teritorii ale vieții, nu bunuri de acumulare. În ultima instanță, nicio mecanism financiar nu va salva pădurile lumii decât dacă va salva și oamenii care depind de ele, asigurând totodată că dioxidul de carbon rămâne îngropat.
